Găsesc o fisură logică în sistemul pieţei de capital prezentat de anonimul care îşi spune "Prazilianul", un autor de indiscutabilă ţinută intelectuală şi de aceea, cu atât mai surprinzătoare contradicţia în care se aşează cu sine: căci modelul pe care îl susţine ruinează chiar principiul "Faber est suae quisque fortunae" ("Fiecare este făuritorul propriului destin"), pe care şi-l aşază drept titlu al celei din urmă intervenţii (după cum o anunţă).

În realitate, contradicţia nu-i aparţine, ci este preluată, căci, după cum a spus-o şi el, altădată, concepţia pe care o promovează în această dezbatere ţine de "common sense" şi prin urmare, atunci când spunem "sistemul Prazilianului", vorbim, de fapt, despre modelul contemporan, recomandat de cei mai buni experţi în piaţa de capital şi transplantat şi la noi (cu neajunsuri şi defecte, perfectibil, dar de aceeaşi esenţă).

"Prazilianul" susţine principiul "Fiecare este făuritorul propriului destin", dar nu şi pentru "marea masă a populaţiei", căreia îi rezervă un rol de spectator: "eu o văd [n.n. - marea masă a populaţiei] a rămâne o bună perioadă de timp într-o stare de pasivitate, implicarea urmând a fi marginală, selectivă şi preponderent indirectă - prin fonduri de pensii în special", spune Prazilianul.

Asta este o contradicţie logică.

Principiul "Fiecare este făuritorul propriului destin" afirmă un crez, dar modelul propus de Prazilianul promovează contrariul, eliminând masa alcătuită din "fiecare" şi prin urmare, confiscând "destinul fiecăruia" în privinţa pieţei de capital şi predându-l altora să fie "făurit".

Îi mulţumesc "Prazilianului" pentru sinceritate.

Alţii nu o afirmă atât de explicit, deşi, de fapt, gândesc tot aşa.

Principiul acestui model (el traversează toate domeniile vieţii, nu este propriu doar strategiei de implementare a pieţei de capital) l-aş numi "princip