Mulţi dintre semnatarii Declaraţiei de independenţă sunt astăzi dezamăgiţi de felul în care lucrurile au decurs în ultimii 23 de ani. Chiar şi aşa, fără acel gest curajos din vara lui 1991, Moldova n-ar fi fost republica pe care o cunoaştem astăzi cu toţii, cu relele şi bunele sale.

Documentul a fost gata la 26 august 1991, ora 18.15 şi a fost prezentat de către Aurel Preda, după dactilografiere, preşedintelui Parlamentului, Alexandru Moşanu, care l-a aprobat fără comentarii. Totodată, documentul a ajuns şi în pe masa preşedintelui Mircea Snegur care a fost de acord ca documentul să fie supus aprobării unei Mari Adunări Populare.

Echipa de redactare a lucrat asupra textului Declaraţiei de Independenţă în ziua de 26 august– noaptea spre 27 august, la etajul cinci al clădirii Guvernului (aripa dinspre str. Bănulescu- Bodoni), unde se aflau birourile deputatului Valeriu Matei şi al lui Vasile Nedelciuc La şedinţe participau Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, experţii în Dreptul Internaţional Aurel Preda, Valentin Stan şi A. Fărcaş. Î

n seara zilei de 26 august, în cadrul şedinţei de la Prezidiul Parlamentului, au avut loc discuţii dure, iar o bună parte din membrii acestuia şi-au exprimat dezacordul cu varianta propusă a textului Declaraţiei de Independenţă, motiv pentru care echipa de lucru a revenit asupra textului şi a lucrat până la miezul nopţii. A doua zi dimineaţa, atunci când în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-au adunat mii de oameni care purtau tricolorul, lacrimi în ochi, dorinţa de libertate şi independenţă în cuget şi suflet, Prezidiul a aprobat textul, ceea ce a permis ca acesta să treacă spre adoptare în Parlament.

Azi ne-am propus să facem o retrospectivă şi să vedem dacă viziunile semnatarilor Declaraţiei de Independenţă cu privire la viitorul Republicii Moldova au reuşit să se materializeze în cei 23 de ani de existenţă ai acesteia. @