Daca nu ai implicari personale sau fanatisme ecologiste, e greu sa dai un verdict cu deplina certitudine in chestiunea atat de delicata numita Rosia Montana. Pe de-o parte, avem interesul economic cert: investitie majora, locuri de munca, profit.

Pe de alta parte, avem riscul unor contaminari dezastruoase cu cianura.

Este adevarat ca tehnologia propusa pentru exploatarea aurului este folosita cu succes in alte tari fara a provoca vreun accident ecologic. Dar pentru asta e nevoie de respectarea cu strictete a regulilor, de intransigenta si seriozitate. Le avem noi in Romania, unde mai totul "merge si asa"?

Am mai preluat modele perfect functionale din alte tari si le-am masacrat pana au devenit toxice.

Marturisesc ca eu nu am un raspuns ferm la aceasta dilema. Dar eu nu sunt decident politic. Eu nu sunt obligata sa iau o decizie. Demnitarii cu atributii in domeniu au insa aceasta obligatie pentru ca si-au dorit, s-au luptat sa ajunga si sa ramana in pozitia care le da dreptul si obligatia sa decida.

Este o chestiune de asumare a raspunderii politice pentru un obiectiv pe care il consideri prioritar: cel economic sau cel ecologico-cultural.

Traian Basescu a ales ferm, si-a asumat una dintre optiuni. Ar fi trebuit sa o faca si premierul Romaniei. Ca intotdeauna, insa, Victor Ponta este incapabil sa isi asume barbateste o pozitie ferma, cu riscurile electorale de rigoare si incearca o smecherie la doua capete, pentru a multumi pe toata lumea.

Pe de-o parte, ca premier, semneaza proiectul de lege care reglementeaza exploatarea minereurilor din perimetrul Rosia Montana, aprobat in sedinta de martea trecuta a Guvernului Ponta si transmis Parlamentului spre adoptare.

Ca deputat, anunta ca va vota in Parlament impotriva acestui proiect al guvernului pe care il conduce. Adica deputat