Nu ştiu foarte multe lucruri despre Roşia Montană. Am citit, am încercat să mă documentez, dar nu sunt un expert. Voi vorbi despre subiect foarte pe scurt, din prisma internetului.
Câteva scurte concluzii de aseară:
1. A fost probabil cel mai mare protest pornit fără pete politice sau sindicaliste din ultimii ani.
2. A beneficiat de pe urma unor organizaţii care susţin anularea contractului pentru exploatarea aurului la Roşia. Ele au strâns pe reţelele sociale oamenii. La ora de începere a evenimentului, aproape 200.000 de oameni au fost invitaţi. Rareori am văzut un asemenea reach pe Facebook-ul românesc. 9.000 de oameni şi-au anunţat prezenţa.
3. Protestul a beneficiat de coverage media pe reţelele sociale. Vlad Ursulean si Casa Jurnalistului au făcut live blogging, Vlad Petri a realizat un film, TOTB a scris, iar mulţi alţii au postat.
4. Coverage-ul de pe reţele a compensat tăcerea media tradiţionale. Poate a fost mai bine. În piaţă, la o analiză de moment, mi s-au părut a fi oameni sinceri, mânaţi de nişte convingeri sincere. Poate altfel protestul ar fi fost mai mare, dar mai diluat - a se vedea momentul Piaţa Victoriei. Ajunşi acolo, protestatarii s-au răsfirat pe spaţiul mai generos şi mesajul s-a disipat. Întoarcerea la Universitate a fost o decizie bună.
Câteva remarci pentru viitor, din perspectiva media şi social media:
1. Pentru a întrece liniştea mediatică, hashtagurile trebuie folosite pe Facebook, Twitter şi Instagram. Am identificat până acum următoarele:
#protestrosiamontana
#salvatirosiamontana
#rosiamontana
#salvatirosia
2. Pentru a întrece liniştea mediatică, protestul trebuie să se legitimeze prin continuitate. Azi, mâine, pâna la primirea atenţiei cuvenite.
3. Pentru a întrece liniştea mediatică, protestul trebuie să păstreze mesaje şi scandări unitare, uşor de
