Deschiderea Festivalului „Enescu“ prin invitarea artiştilor Daniel Barenboim şi Radu Lupu a fost mai mult decât inspirată.

Articol realizat de Despina Petecel Theodoru

Ideea inaugurării celei de-a XXI-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu“ prin invitarea celor doi artişti emblematici pentru arta interpretativă a prezentului, care să cânte în compania unui ansamblu orchestral cu tradiţie seculară – Capela de Stat din Berlin – dirijat, printre alţii, de personalităţi ca Richard Strauss, Erich Kleiber, Herbert von Karajan şi, din 1992, de către însuşi Daniel Barenboim, a fost mai mult decât inspirată.

Aidoma poeţilor antichităţii, singurii, în afară de Zeu, capabili să intre „în lumea de dincolo, având acces la lucrurile nevăzute”, şi să plăsmuiască stări şi imagini care „să conducă la Adevăr“, Daniel Barenboim şi Radu Lupu şi-au conjugat, aseară, energiile creatoare pentru a ne revela dimensiunile – de obicei intangibile – ale stării de Adevăr. Îndelungata colaborare a celor doi Muzicieni – atât în recitaluri camerale pentru două piane sau pentru pian la patru mâini, cât şi în concerte cu orchestra – se datorează tocmai viziunii lor unitare în privinţa redării „lumii de dincolo“ de sunete. Ceea ce-i apropie în mod natural şi, ca atare, ideal, nu este doar complementaritatea, ci, mai ales, corespondenţa ideatică, empatia generatoare de trăiri contingente. Amândoi sunt animaţi de neliniştea căutărilor şi a Cunoaşterii, şi, pentru amândoi, orice partitură muzicală echivalează cu un veritabil experiment iniţiatic – intelectual şi spiritual.

Ovaţii interminabile

În Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian şi orchestră, op. 58 de Beethoven, Daniel Barenboim şi Radu Lupu au respirat la unison – primul a sugerat instrumentiştilor trasee, intensităţi sonore, stări de spirit subtile,