Răspunsurile invariabile la întrebarea asta sunt haos, colaps economic şi politic, panică în rândul populaţiei şi o întoarcere firească la metodele de comunicare premergătoare internetului: radio, TV, telefon. Se poate întâmpla aşa ceva? Toţi cei pe care i-am întrebat spun că este atât de puţin probabil încât nici nu ar trebui să-mi bat capul cu aşa ceva. Oare? Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie pentru a afla răspunsuri.
Iar a stins „nenea” lumina
Puţini îşi mai amintesc (dacă erau pe-atunci) cum era pe vremea comunismului, atunci când se întrerupea electricitate câteva ore bune. În familia mea cu patru copii, ne strângeam şi ne jucam cărţi, remi, mima şi altele. Nici nu simţeam lipsa TV-ului pentru că nici nu era mare lucru pe ecranul lui. În fiecare casă existau lumânări cu duiumul în fiecare cameră şi nişte chibrituri, astfel ca trecerea de la beznă la lumină să se facă rapid. Şi chiar aşa era. Singura mare jale era cea a mamei, care se văita pe bună dreptate din pricina dezgheţului accelerat al frigiderului şi al congelatorului.
Ulterior, când am învăţat bulgăreşte cu o simplă antenă TV meşteşugită cu ajutorul unei scheme din revista Ştiinţă şi Tehnică, aveam să simt şi eu suferinţa atunci când electronii din cablurile electrice zăceau inerţi în firele de cupru. Dar tot nu era cine ştie ce tragedie.
Mai târziu am descoperit telefonul mobil şi nu ne-am mai putut despărţi de el. Am colecţionat în memorie o mulţime de scene de panică ale celor care şi-au uitat mobilul acasă. „Mă simt gol, de parcă n-aş avea niciun rost pe lumea asta”, îmi spunea un fost coleg. Am simţit senzaţia pe pielea mea, am dus mâna la buzunar şi nu era acolo. Nu puteam comunica la distanţă. Apoi ne-am obişnuit toţi cu internetul. Pentru marea majoritatea a oamenilor, acesta înseamnă ştiri şi comunicare. Media digitală ne-a intrat în comportament, treptat. Ne-am ant