Într-un interviu publicat recent în ZVJ, Mihai Munteanu, preotul paroh al Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae” din Petroşani, face un scurt şi interesant istoric al bisericii la care slujeşte de o viaţă: „Biserica mare, cum îi zicem noi câteodată, a fost sfinţită în anul 1900 şi a fost ridicată prin osteneala credincioşilor. E important de reţinut că, faţă de celelalte Biserici monumentale din Petroşani, aparţinând altor culte, ridicate anterior Bisericii Ortodoxe Sf. Nicolae, Biserica noastră s-a ridicat prin efortul şi strădania preotului Avram Stanca şi contribuţia credin­cioşilor din parohie, fără sprijin de la unităţile miniere de la vremea respectivă, cum au beneficiat alte Biserici. Un ajutor a venit şi din partea Mitropoliei Ardealului, care, la acea vreme, a făcut colecte în parohii pentru această Biserică, care aparţinea şi ea atunci de această Mitropolie. A fost prima Biserică ortodoxă de dimensiuni mari din Petroşani, monumen­tală putem zice fără să greşim, şi a doua din Valea Jiului, după Biserica din Taia-Petrila. Cu toate opresiunile şi cu toată perioada de dominare a Imperiului Austro-Ungar, Biserica a fost construită. De altfel, reamintesc aici că însuşi întemeietorul Bisericii Sf. Nicolae şi a primei şcoli româneşti din Petroşani, părintele Avram Stanca, va trece spre cele veşnice în chip de martir, pentru că în 1916, odată cu intrarea trupelor române în Transilvania, a început să-l pomenească pe regele Ferdinand la Sfânta Liturghie şi să-şi exprime bucuria acelui moment, fapt pentru care puterea austro-ungară de-atunci a trimis să fie ridicat într-o noapte friguroasă de octombrie şi l-au dus să-l întemniţeze, ca pe fiul său, părintele Sebastian Stanca de la Sebeş. Părintele nu ştia că armata română a fost respinsă pe moment de la graniţă şi s-a bucurat prea repede, din această cauză a avut de suferit. Fiind bătrân şi bolnav, îmbolnăvindu-se mai r