Apreciez prestatia actoriceasca a lui Sorin Oprescu. Declaratia sa tardiva si extrem de dificila de dupa teribila moarte a lui Ionut a fost un exercitiu de comunicare remarcabil. Bunicutul inlacrimat la gandul ca victimele puteau fi nepotii lui a sarit cu abilitate parleazul si a trecut in randul victimelor. Bunicutul Oprescu e si el o victima a primarului Oprescu, mai ca ti-era mila de sfasierea lui interioara.

Din punct de vedere al imaginii, Sorin Oprescu a mai salvat ce se putea salva din prima confruntare cu presa si electoratul legata de tragedia pentru care este direct vinovat. Nu singurul vinovat, dar in mod cert direct vinovat. Furia multor bucuresteni s-a mai topit probabil sub rugamintea innodata in lacrimi: "Iertati-ne pe toti!" Si mult s-or fi racorit auzind acuzatia la adresa intregii clase politice a independentului la fel de independent cum sunt eu popa catolic.

Dar, trecand peste aceasta demonstratie de comunicare, pe fond Sorin Oprescu a dovedit tot ipocrizie si cinism prin solutia cu care a propus-o. O solutie dupa modelul Ponta, adica pasare de responsabilitate. Atat doar ca el nu o paseaza Parlamentului, ci bucurestenilor.

Sorin Oprescu vrea un referendum local pentru solutia cainilor vagabonzi. Daca bucurestenii vor eutanasierea cainilor, se va supune, ba chiar este dispus sa treaca peste lege ca doar, nu-i asa, puteau fi nepoteii lui.

Daca Sorin Oprescu socoteste ca aceasta este solutia, de ce nu a adoptat-o mai devreme? De ce nu a organizat referendum dupa adoptarea legii Marinescu sau dupa ce a vazut statisticile despre atacurile cainilor vagabonzi? Sau cand, dupa cum se plange, a tot fost blocat de consiliul local, de Guvernul Boc, de oameni rai si ipocriti adica? De ce s-a gandit sa afle parerea bucurestenilor tocmai in acest moment emotional de maxima intensitate?

Si ce schimba re