Prefaţînd meciul, Hagi a anticipat că va conta ce vom face noi, nu ce vor face ungurii. Ca de obicei, a avut dreptate. Iar fotbaliştii români, spre lauda lor şi spre mulţumirea tribunelor îmbrăcate în roş-galben-albastru, l-au ascultat. Aceştia au făcut exact ce trebuia, domolind din start entuziasmul băieţilor lui Egervari. Totodată, le-au închis gura năbădăioşilor suporteri veniţi de peste Tisa ca să se îmbete şi să sară la bătaie.

Mobilizată la maximum, “naţionala” noastră s-a dovedit promptă în apărare, decisă la mijloc şi inspirată în atac. A prins o zi fastă. Fiecare compartiment a etalat un lider, Chiricheş, Pintilii, respectiv Marica. În opinia mea, ultimii doi merită consideraţi cei mai buni de pe teren.

Incontestabilă, victoria în faţa ungurilor, a unor adversari, să recunoaştem, mai slabi decît ne-am aşteptat, n-a fost cea mai spectaculoasă, dar trebuia să fie? Important e că ea s-a produs, ba şi fără emoţii, ea lărgindu-le “tricolorilor” drumul către barajul spre Rio. În ciuda succesului detaşat, echipa lui Piţurcă n-a sedus, însă nici n-a rămas datoare. Dimpotrivă, a alergat mult şi cu folos. A dovedit calm, unitate şi pragmatism.

Cei care au tras în selecţioner din toate poziţiile şi cu toate armele ar trebui să tacă după ce acesta a jucat aseară numai cărţi cîştigătoare. A îndrăznit să îl titularizeze pe un Marica fără echipă şi pe un Torje fără măcar o partidă disputată în actualul sezon, la fel cum a nimerit la fix schimbările. Între altele, i-a oferit lui Tănase prilejul înscrierii unui gol de clasă, mai puţin frumos însă decît euroexecuţia lui Pintilii care le-a tăiat picioarele ungurilor. Lipsiţi de realism, contestatarii lui Piţurcă ar trebui nu doar să tacă, ci să şi roşească. Voi reveni.

Prefaţînd meciul, Hagi a anticipat că va conta ce vom face noi, nu ce vor face ungurii. Ca de obicei, a avut dreptate. Iar fotbaliştii