Ceea ce i se intampla acum premierului in dosarul Rosia Montana ar trebui sa fie o lectie pentru toata clasa politica romaneasca, in ipoteza ca ea este in stare sa invete vreodata ceva.

Vedem cum ipocrizia si demagogia au pretul lor si, mai devreme sau mai tarziu, ajung sa explodeze ca o bomba incontrolabila in fata celui care crede ca minciuna are picioare de gazela.

Una dintre temele motiunii de cenzura care a daramat Guvernul Ungureanu a fost chiar proiectul Rosia Montana, alaturi de gazele de sist. Blocarea proiectului aurifer a fost unul dintre punctele programului USL. Iata ca amandoua devin acum proiecte ale Guvernului Ponta. Premierul incearca sa joace la ambele capete, in dubla sa calitate de premier si deputat. Nu tine. E penibil si nu reuseste decat sa-si devoaleze micimea si lipsa de substanta.

Cand impotriva Guvernului Boc au iesit in strada 2-3 mii de oameni, Victor Ponta a urlat din toti bojocii: "demisia!". Mai mult, USL a incercat sa confiste protestele, initial foarte difuze, cu revendicari eterogene, si a organizat inclusiv propriul miting unde, cu chiu cu vai, au venit vreo 7.000 de oameni adusi din toata tara. USL pretinde ca Guvernul Boc a demisionat in urma protestelor de strada.

Eu spun acum ce am spus si atunci: niciunde in lume guvernul nu demisioneaza pentru un protest de cateva mii de oameni, fie ca vorbim de 3 mii, fie ca vorbim de 10 mii. La scara intregii populatii este infim, sub 1%. Protestatarii sunt in linii mari cam aceiasi si nu cred ca protestul de acum are o mult mai mare consistenta decat cel din ianuarie 2012.

El este mai mult rezultatul unei iritari de ansamblu. Nu stiu cati dintre protestatari, luati la bani marunti, pot sa explice aplicat si bine argumentat de ce se opun proiectului. Auzim mai mult argumente emotionale, decat rationale - cele pe care eu inca le ast