Cred că nu s-a mai întâmplat până acum, ca un conducător de stat să atragă atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă pentru societate câinii vagabonzi. Dar dacă un conducător de stat atrage atenţia asupra pegrei canine, aşa cum a făcut-o preşedintele Băsescu, înseamnă că aceasta chiar reprezintă o problemă cât se poate de serioasă.
Chestiunea câinilor vagabonzi, comunitari, fără stăpân nu este una nouă. Cel puţin pentru Petroşani. Care s-a confruntat şi în epoca interbelică cu această problemă. De exemplu, la 13 februarie 1927, ziarul semnala, sub titlul foarte sugestiv „Stârpirea câinilor”: „În ultimul timp, numărul câinilor pribegi înmulţindu-se aşa de tare încât în privinţa pripăşirei (probabil propăşirii – n.n.) speciei canine devenisem un adevărat Constantinopol, medicul primar al oraşului, împreună cu poliţia au luat măsuri să fie otrăviţi toţi câinii întâlniţi pe stradă şi neîmplinind condiţiile recerute. O măsură mai mult decât lăudabilă, de aceea înainte cu găluştele”.
Cum a reacţionat administraţia locală şi în alţi ani veţi afla lecturând câteva dintre ordonanţele Primăriei comunei urbane Petroşani, publicate în presa vremii, pe care vi le redăm întocmai.
Cred că nu s-a mai întâmplat până acum, ca un conducător de stat să atragă atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă pentru societate câinii vagabonzi. Dar dacă un conducător de stat atrage atenţia asupra pegrei canine, aşa cum a făcut-o preşedintele Băsescu, înseamnă că aceasta chiar reprezintă o problemă cât se poate de serioasă.
Chestiunea câinilor vagabonzi, comunitari, fără stăpân nu este una nouă. Cel puţin pentru Petroşani. Care s-a confruntat şi în epoca interbelică cu această problemă. De exemplu, la 13 februarie 1927, ziarul semnala, sub titlul foarte sugestiv „Stârpirea câinilor”: „În ultimul timp, numărul câinilor pribegi
