Sub conducerea lui Juraj Valčuha, Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai a interpretat luni-seară, de la 19.30, la Sala Palatului, lucrări de George Enescu, Philip Glass, Maurice Ravel şi Igor Stravinsky.
Articol realizat de Corina Bura
George Enescu. Suita nr. 1 în Do Major op. 9. Lucrarea a fost prezentată pentru prima dată la Bucureşti în 1903 sub bagheta autorului. Elementul frapant care rămâne în memoria tuturor este Preludiul la unison – pagină insolită unică în literatura simfonică mondială prin particularitatea ei tehnică, dar şi prin ethos-ul ei cu totul aparte, aşa cum afirma Pascal Bentoiu. Urmează Menuet lent, ale cărui linii melodice pline de luminozitate se deschid asemenea unui trandafir până atinge splendoarea florii. Intermediu este o pagină de mare intensitate emoţională. Finalul este construit pe elementele care generează de fapt structura întregii suite – nuclee obsesive care traversează o mare parte a operei enesciene. Scrisă în do minor, mişcarea se va încheia cu o scurtă cadenţă care va impune, doar ea, tonalitatea Do major. Enescu urmează astfel un procedeu invers celui al romanticilor, care concepeau ciclul simfonic ca pe un drum de la tenebre spre lumină.
Philip Glass. Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră.Născut în 1937, compozitorul Philip Glass este unul dintre cei mai cunoscuţi şi de succes compozitori de peste Ocean. Reprezentativ pentru minimalismul american, primul său concert, scris în 1987, a fost o comandă a Orchestrei Compozitorilor Americani pentru cunoscutul violonist Paul Zukovsky. Proiectul iniţial prevedea o construcţie în cinci părţi, dar, în cele din urmă, Glass s-a decis pentru forma tradiţională a concertului în trei mişcări. Prima parte este alcătuită din câteva structuri armonice cu înţeles tonal, care se desfăşoară arpegiat, ostinato având mişcări melodice treptate, un
