Dirijorul Juraj Valčuha a concertat pentru prima dată la Bucureşti alături de Orchestra Simfonică Naţională RAI din Torino anul trecut, în Festivalul Orchestrelor Radio.

Interviu realizat de Andreea Chiselev

Artistul Juraj Valčuha revine acum cu plăcere pe o scenă românească pentru două concerte. În primul dintre acestea, azi, muzicianul dirijează pentru prima dată o lucrare enesciană şi colaborează, tot în premieră, cu violonista Anna Ţifu – câştigătoarea ediţiei 2007 a Concursului Internaţional „George Enescu“. Iar pe 10 septembrie, prezintă un program cu lucrări semnate de câţiva dintre compozitorii săi favoriţi: Ottorino Respighi, Claude Debussy, Maurice Ravel.

Aţi studiat compoziţie, dirijat şi ţambal la Conservatorul din Bratislava. Cum aţi descoperit ţambalul, un instrument cunoscut şi în muzica tradiţională românească?

Este o istorie familială, pentru că străbunicul meu era muzician, cânta la toate instrumentele tradiţionale, printre care şi ţambalul. A descoperit acest instrument în casa părintească, l-a restaurat şi aşa am început să cânt. Aşadar nu am ales eu să cânt neapărat la acest instrument, ci a fost o poveste de familie.

Cum şi când aţi decis apoi că vă doriţi o carieră dirijorală?

Ştiam că vreau să devin muzician. Din păcate ţambalul nu este un instrument pentru un muzician profesionist: fie se ascultă într-un restaurant sau bar, fie este destinat interpretării muzicii folclorice – ceea ce am făcut şi eu când eram copil. Dar m-am înscris la Conservatorul din Bratislava la ţambal şi în acelaşi timp la compoziţie, pentru că tatăl meu n-a vrut să aibă un muzician „de cafenea“ acasă, el era profesor inginer. Fiind înscris la compoziţie, era obligatoriu să studiez şi dirijatul, iar profesorul meu mi-a spus că sunt într-adevăr talentat şi că ar trebui să dedic acestui domeniu mai mult timp, mai mu