Pavilionul naţional maritim este un drept suveran al statului român. Aşa cum a scris şi presa, în august 2012, Autoritatea Navală Română a anunţat organizarea unei licitaţii pentru a găsi o firmă care să intermedieze înmatricularea navelor sub pavilion românesc. Anunţul oficial al licitaţiei a fost făcut de directorul general al ANR, Constantin Matei, care a renunţat subit la funcţie. În locul său a fost numit, pe 12 septembrie, juristul Eugen Olteanu, un apropiat al fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda. În acceaşi zi, Olteanu a decis să semneze un contract de agenţie cu firma cipriotă Ilvana Holding Limited, prin care le acorda acestora drepturi depline asupra pavilionului românesc pentru o perioadă de 30 de ani. Dubios, contractul a fost trecut în categoria documentelor secrete. Afacerea pavilionului român are rădăcini care duc înspre persoane care nu au avut nici un fel de autoritate, ci doar influenţă politică, dar care au ajuns să negocieze un simbol al statului român, un drept suveran. Pe înţelesul tuturor, acordarea dreptului unei nave de a arbora tricolorul, ceea ce duce, automat, la responsabilizarea României pentru orice se întâmplă cu acea navă, fie că transportă ilegal arme sau droguri sau poluează. Gândiţi-vă, însă, ce s-ar întâmpla dacă o navă sub pavilion românesc ar transporta arme? Contractul prin care se cedează acordarea pavilionului maritim naţional poate avea efecte cu adevărat grave pentru România.

Prin semnarea acestui contract în toamna lui 2012, Eugen Olteanu s-a folosit de prerogativele funcţiei pe care o deţinea şi a încălcat în mod abuziv cadrul legal ce reglementează regimul juridic privind acordarea dreptului de arborare a pavilionului român, angrenând instituţia într-o răspundere contractuală şi o stare conflictuală fără precedent. Angajarea de către Eugen Olteanu a Autorităţii Navale Român