Managementul conflictelor etnice a început să reprezinte o problemă importantă de cercetare în domeniul studiilor de securitate, deoarece „conflictele îngheţate” din spaţiul ex-sovietic au efecte semnificative atât asupra economiei (refugiaţi şi imigranţi), cât şi asupra însăşi valorilor occidentale (drepturile omului şi a minorităţilor).

Cu atât mai mult că Uniunea Europeană manifestă un interes deosebit pentru Republica Moldova – ţara de mare succes în cadrul Parteneriatului Estic, sperând să semneze Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb şi Acordul de Liberalizare a Regimului de Vize cu Uniunea Europeană.

Una dintre strategiile Chişinăului privind soluţionarea conflictului transnistrian se referă la integrarea europeanăaRepublicii Moldova, ceea ce ar genera automat o atracţie faţă de raioanele necontrolate din est. Astfel, au început să fie vizibile progresele privind relaţiile între Chişinău şi Tiraspol în dosare economice de interes comun. Dar sunt acestea suficiente pentru a schimba radical situaţia din regiune pe termen mediu şi lung?

Pentru a răspunde la această întrebare propun să atragem atenţie asupra presei din regiunea transnistriană, unde prezenţa mediatică masivă a Rusiei în Transnistria este evidentă, modelând mentalul politic al populaţiei şi al opţiunilor vehiculate. Soft power-ul rusesc este bine consolidat şi trebuie să analizăm în ce măsură acesta poate sau este compensat de soft power-ul integrării europene.

Scopul principal al acestei cercetări a fost identificarea unor relaţii cauzale între mass-media online din Transnistria şi atitudinea pro-europeană a populaţiei din zonă. Această intenţie vine din raţionamentul că „imaginea” procesului de integrare europeană a Republicii Moldova (negocierile privind Acordul de Asociere, instituirea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător cu UE, participarea la Programul