Scriam ultima oară despre actor. E o ocupaţie listată în COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România - v.site-ul Ministerului muncii). Am citit toată lista. Mă interesa să văd în ce măsură răspunde noilor ocupaţii apărute ca urmare a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării. Pe urmă, am mai citit-o odată. Am început să zâmbesc. Şi apoi am căutat pe alese. Şi-am râs. După care am căzut, poate prea repede, pe gândurile care urmează.
Ocupaţiile de pe…piaţa muncii. Nu e simplu să spui cu ce te ocupi. Adică pentru unii o fi, dar pentru un corhănitor, de pildă, nu prea. Un lucru care te izbeşte e, dacă socoteşti bine, numărul ocupaţiilor care sunt sub aceeaşi pălărie. Pe primul loc în top este cea de şef (272 de poziţii în COR; găseşti tot felul de şefi, mici, mijlocii şi mari). Urmează: operator (262 poziţii), inginer (165), tehnician (141), asistent de cercetare (136), cercetător (132), inspector (106), confecţioner (96), expert (78), consilier (75), director (73), referent (60), preparator (53), specialist (52), manager (40), lucrător (30) etc. Ce concluzie tragi de aici: au apărut tot mai mulţi şefi şi-au rămas prea puţini… lucrători ? Să nu facem glume ieftine. Totuşi, sunt foarte mulţi! Dar şi cei din cercetare sunt mulţi (268). Dacă n-ar fi operatorii, inginerii, tehnicienii, confecţionerii, preparatorii şi lucrătorii, nu ne-ar fi bine deloc. Pare că cei mulţi, şefii, îi conduc pe cei mai puţini! Adică se lucrează tot mai puţin, dar se şefeşte tot mai mult. Nu poate fi adevărat!?
Discriminare de gen pe faţă. Un al doilea lucru care mi-a sărit în ochi e genul ocupaţiilor: foarte puţine ocupaţii sunt diferenţiate - ar fi interesantă explicaţia! - prin gen ca atare (călugăr-călugăriţă, infirmier -infirmieră, stareţ-stareţă), altele sunt diferenţiate dar prin adăugarea domeniului sau locului de muncă (secretar-scretară, educator-educatoare). În
