Dacă n-ar fi fost, ar fi trebuit inventaţi, aşa că aseară a fost un moment istoric pentru Universitatea, pentru Craiova, pentru Ştiinţa, pentru fanii acestui brand legendar

Muicăăă, vereeee, nici nea Mărin, miliardaru', nici Veta, nici măcar Sucă nu gîndi vreodată să vadă minunea mare, două Universităţi, două Craiove, care să joace premiera "meciului secolului" pe "Ion Oblemenco", nu din Bănie, ci la Severin!

De la Craiova s-a făcut coadă mai mare ca-n filmul cu Amza Pellea, cînd "îl furară pe neica!", 5 kilometri de maşini, cu steaguri, cu "leii", coloraţi şi gălăgioşi, toţi venind lîngă Dunăre la minune. Au defilat prin oraş, i-au aplaudat pe elevii lui Napoli, la sosire, dar i-au hulit pe ai lui Lincar, mai ceva ca pe "cîinii roşii", rivalii de-o viaţă.

Muzica sufletului

"Cîntec pentru Oltenia" a adus lacrimi în priviri, pînă şi jandarmii lăcrimau!, iar cît a durat imnul, 6 minute, putea să dea şi bomba nucleară, toată lumea a cîntat şi a bătut ritmul, ca la Cenaclul Flacăra pe vremurile maestrului.

Cîtă ură, cîtă dezbinare, cîtă negură o mai fi între cele două grupări, totul s-a dus cînd a început meciul, pentru că lumea s-a bucurat de fotbal. Universitatea de Vest, Universitatea de Est, despărţite de un zid invizibil, au mai îndulcit ranchiuna, chiar dacă numai ai lui Mititelu erau aplaudaţi, iar cei ai Olguţei erau duşmanul de clasă. Pînă la urmă, decît fără nici o Ştiinţa, parcă mai bine două Craiove ce produc o efervescenţă ce numai Universitatea poate naşte. Mai ales cînd auzi, iar şi iar, "Cîntec pentru Oltenia", cîntat cu patimă, cu nerv, cu inima.

Ratarea anului

În minutul 31, la Severin a fost o fază cum numai Universitatea poate avea. A centrat Frăsineanu de pe stînga, Ciucă a prelungit pe spate, Mitici a rămas singur cu toată poarta goală, în doi metri, stadionul fremăta şi