Hâţa-hâţa, colţii joagărului muşcă adânc din lemnul putred. Cocoţaţi pe cracă, faţă în faţă, Ponta şi Antonescu mânuiesc avan unealta. Pentru conformitate, unul manipulează cu stânga, celălalt manipulează cu dreapta.
"Cred că e foarte posibil şi normal ca în 2016, când Crin Antonescu va fi preşedintele României, să avem într-adevăr un sistem bipolar, cu un mare partid de centru-stânga şi un mare partid de centru-dreapta", zicea Ponta prin martie. Cine l-a crezut că va dura atât?
Nu votul din 2016, ci pârjolirea scenei politice era adevăratul termen de rupere. Nimicirea tuturor adversarilor. Marele Prăpăd. Apocalipsa. Când USL va fi rămas singura vietate pe planeta pustie, ea urma să se dividă prin sciziparitate.
Darwinismul politic are lacunele lui. Ca şi scenariul rusesc din 1989, când toate forţele politice trebuiau ţinute din scurt sub umbrela FSN, într-un soi de pluralism de operetă, nici libretul pentru 2016 nu a putut fi aplicat.
Nimicirea nu a fost totală. Băsescu nici de-al dracu’ nu vrea să moară. Ba uite-l că a început să puiască tot felul de formaţiuni care ameninţă să se adune la un loc. Iar strada fierbe imprevizibil şi nu se ştie când şi pe cine o să împroaşte.
Era nevoie grabnic de o schimbare de plan. De o urgentare. PNL risca să găsească plaja ocupată pe dreapta (nu tu umbrelă, nu tu şezlong, rămâi ca prostul pe cearşaf!), iar PSD să se erodeze mai rapid decât era prevăzut, să-i cadă procentele mai rău ca fulgii de pe curca moartă. În plus, pentru baronimea PSD momentul era perfect să-şi împingă în faţă candidatul la Cotroceni.
Hâţa-hâţa, joagărul joacă stânga-dreapta. Craca e groasă, 70%. Se rupe greu.Toate reflectoarele sunt fixate pe fierăstrău. De aceea, ritualul frângerii trebuie exploatat la maximum. Fiecare creţ de talaş trebuie folosit.
Cei doi se fâţâie strategic p
