După ocuparea Basarabiei, sovieticii au naţionalizat toate cele 72 de întreprinderi vinicole, alcoolul etilic produs acolo fiind folosit pentru producerea cauciucului sintetic, extrem de necesar Uniunii Sovietice pentru industria militară

După cum se ştie, Rusia Sovietică şi apoi URSS nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918. Sovieticii au încercat să recupereze cu forţa provincia în repetate rânduri, dar după eşecul rebeliunii de la Tatarbunar din 1924 s-au astâmpărat.

Abia în 1940, după încheierea cu un an mai devreme a Pactului sovieto-german, Moscova repune pe tapet „chestiunea basarabeană“ şi ocupă provincia.

În interbelic, oficial, sovietici pretindeau că moldovenii sunt o naţiune diferită de români şi prin pretenţiile teritoriale asupra Basarabiei se erijau în apărătorii unui popor „oropsit“ şi exploatat fără milă de români. În fapt, unii diplomaţi sovietici au recunoscut în cadrul discuţiilor cu omologii lor români că URSS este interesată de Basarabia din motive de securitate, mai ales pentru a asigura o zonă de protecţie oraşului Odesa, cel mai mare port sovietic la Marea Neagră.

Atacul Armatei Roşii asupra României era previzibil după ce Finlanda fusese invadată în noiembrie 1939, motivul oficial fiind asigurarea unei zone de protecţie oraşului Leningrad, situat la doar câţiva kilometri de frontiera de stat a URSS. În cazul Basarabiei însă, pe lângă motivele recunoscute oficial (dorinţa de a recupera o fostă provincie ţaristă, a cărei populaţie ar fi fost înrobită de „regimul burghezo-român“), precum şi neoficial (securizarea portului Odessa) mai exista încă unul, de ordin economic, foarte important din perspectiva izbucnirii unui război cu Germania. Despre ce este vorba, mai exact?

COLECTIVIZAREA NU ERA O PRIORITATE

Sovieticii nu şi-au propus în 1940-1941 să colectivizeze agricultura, întrucât ace