“Nea Ovi, de cînd aștepți dumneata s-o prinzi pe Steaua la cotitură. Acuma, că ți-a venit mingea pe șiret, nu scăpa ocazia și trage-i la gioale!”, mi-a scris pe blog, după acest 0-3 cu Schalke 04, cineva care iscălește Vladone. Omul se înșală, n-am nimic de împărțit cu cei din Ghencea. Cu atît mai puțin cu Reghecampf și cu Stoica, pe care, deși diferit, îi prețuiesc în mod sincer și îi consider valoroși.
Mă folosesc de prilej pentru a-l invita pe Vladone, și pe alții ca el, să nu confunde suporterii cu ziariștii. Primii iubesc, sau ar trebui s-o facă, necondiționat, vajnic, permanent. În antiteză, ziariștii sînt datori prin natura profesiei să analizeze, să cîntărească, să judece, adică să nuanțeze, din care pricină se poate întîmpla să-i critice azi pe cei pe care tocmai i-au lăudat ieri! Pare lipsă de consecvență, dar nu e. Astfel, n-are de ce să se mire cineva că, elogiați după egalul cu Legia de la Varșovia, steliștii au încasat-o, majoritatea lor, după drastica înfrîngere de la Gelsenkirchen.
Adevărul e că diferența de 3 goluri n-a reflectat exact ce s-a petrecut pe teren. Dacă n-a convins pînă la primirea golului 1, fază în care Tătărușanu și Szukala s-au invitat reciproc la minge și n-a intervenit nici unul!, Steaua n-a jucat slab. A făcut o figură onorabilă, mulțumitoare, decentă. Din păcate, minutul în care a înscris cu noroc japonezul Uchida, 67, a declanșat începutul sfîrșitului pentru ea. Prăbușită moral și fizic, ca și cînd i s-ar fi pus în spate o greutate imposibil de dus, Steaua nu și-a mai revenit, iar neputința ei a ajutat-o pe Schalke să obțină o victorie la ale cărei proporții nici n-a visat! O victorie însă, să fim corecți, pe deplin meritată.
Altădată foarte inspirat, uneori salutar, Reghecampf a scrîntit-o miercuri seara, cînd nu i-a ieșit nimic, nici formula de start, cu un Kapetanos inconsistent, nici schimbările!
