Istoria în sine a documentului este fascinantă căci vorbim despre unul dintre falsurile istorice nu numai dintre cele mai bine realizate, dar şi cu consecinţe de durată prin imaginea pe care implantat-o în conştiinţa publică a multor naţiuni începând cu finele de secol XIX (când ar fi fost “descoperit din întâmplare”) şi până acum.
“Primele tentative de a descoperi originea Testamentului datează de la mijlocul sec.XIX. G.Berkholz, bibliotecar rus, publică între 1859 şi 1870, trei articole, două în germană şi unul în franceză (apărut la Bruxelles în 1863 deoarece fusese interzis de regimul imperial) în care încearcă să demonstreze că Napoleon ar fi fost la originea faptelor. În anii 1870, în presa rusă apar articole semnate de V.Zotov, E.Karnovic, K.N. Bestujev-Riumin. Contribuţia esenţială o adduce M.Sokolniki (Revista de ştiinţe istorice, XXVII, 1912, pp 88-98), căutând originele Testamentului în mediile emigraţiei poloneze a perioadei 1797-1799. D.V. Lehovic citează în The American Slavic and East European Review un text semnat de Ilko Borsak : Veliki Mazpenec Grigor Orlik. Liov, 1932. Ar trebui oare să căutăm originile Testamentuluiîn mediile ucrainiene anti-ruseşti din secolul XVIII ? (Tatăl lui Grigorie Orlik fusese un prieten al lui Mazeppa, iar acesta din urmă trimitea Memorii regelui Franţei asupra situaţiei din Rusia). Frumosul articol semnat de L.R Lewitter, The apocriphed Testament of Peter the Great (în The Polish Review, VI, 1961, pp. 27-44) lămureşte întreaga problemă, iar studiul semnat de E.N.Danilova din 1946 (Travaux de l’Institut des Archives Historiques, vol.2, pp 205-270) aduce contribuţia istoriografiei sovietice şi nu numai că afirmă caracterul apocrif al documentului, ci şi dovedeşte acest lucru, pas cu pas.
Simone Blanc, Chaiers du monde russe et sovietique (vol 9., pp 265-293) Paris 1968
Sunt sigur că aţi auzit de existenţa
