Iluzii dăunătoare
Analiza de mai sus (aici și aici) demonstrează cu precădere capacitatea limitată a elitei politice ruse de a învăţa lecţiile istoriei recente.
Prima lecţie: când teama dispare, iar economia stagnează structura politică artificială se prăbuşeşte.
A doua lecţie: trebuie totuși ținut cont de deciziile statelor mici, iar punctul de vedere trebuie impus prin persuasiune şi atractivitate, nu prin măsuri de forță. Însă dezintegrarea Uniunii Sovietice dar şi valurile succesive de extindere a UE şi NATO în Europa Centrală şi de Est sunt în continuare interpretate de Kremlin prin prisma jocului cu suma nulă.
Din start integrarea eurasiatică relevă numeroase contradicţii şi slăbiciuni care fac din UV RBK/EUA un proiect iluzoriu.
În primul rând, proiectul este extrem de personalizat, iar instituţii supranaţionale (Comisia Economică Eurasiatică) nu se bucură de autonomia şi competenţele Comisiei Europene. Forţa de atracţie a proiectului este preşedintele Putin, un politician uzat de cei 13 ani la putere, vlăguit de energie și vizibil îmbătrânit. Vladimir Putin a trecut de vârful carierei sale politice şi a demonstrat după preluarea mandatului de președinte în 2012 că este incapabil să se reinventeze. Dispariţia sau chiar slăbirea poziţiilor sale pe plan intern va ridica un semn mare de întrebare cu privire la supravieţuirea UV RBK (sau crearea EUA).
În al doilea rând, colegii de uniune, preşedintele Kazahstan-ului Nazarbaev preocupat la cei 73 de ani de identificarea succesorului şi imprevizibilul preşedinte al Belarus-ului Lukashenka, nu sunt actori care inspiră multă credibilitatea acestui proiect. Natură autoritară a regimurilor politice în Kazahstan şi Belarus nu exclude renunţarea sau sabotarea integrării eurasiatice dacă cei doi lideri vor percepe că Rusia devine prea periculoasă pentru puterea lor în interiorul ţării. @N
