Mai sunt numai câteva zile până la începerea anului universitar. Printre sutele de mii de studenţi mă voi afla, pentru prima oară în viaţă, şi eu, proaspăt boboc al unei facultăţi de stat din Bucureşti.

Şi, deşi aşteptările pe care le am în ceea ce priveşte facultatea sunt destul de mari, aproape să atingă cerul, ştiu deja că voi fi, într-o oarecare măsură, dezamăgită.

Neregulile din sistemul de învăţământ

Ştim cu toţii că există o mulţime de nereguli în sistemul de învăţământ. Acest lucru nu mai este o noutate pentru nimeni. Şi totuşi, puţini iau atitudine. Părinţii dezamăgiţi îşi lasă copiii să treacă prin ce au trecut şi ei, deşi ar fi sperat la ceva mai bun. Din păcate, nu prea au de unde alege, nu-i aşa?

Atunci se resemnează, sperând doar că, printr-o minune, copilul va învăţa bine şi va reuşi să plece în străinătate, unde îl aşteaptă o viaţă mai bună şi studii de calitate. Iar ei vor continua să trăiască în ţara pe care tot mai mulţi tineri o părăsesc, continuând să muncească din greu şi să se gândească: dacă ei n-au putut, măcar fiul/fiica să poată.

E o situaţie tristă, şi este si mai tristă când mă gândesc că nu este un caz particular. În această situaţie, şi în multe altele de acest fel sau şi mai rele, se găseşte majoritatea familiilor din România cu copii în şcoală. Numărul şcolilor bune din ţară este în scădere. Nici măcar liceele de prestigiu, colegiile cu renume, cu mii de elevi, nu mai sunt ceau fost cândva.

Dovada? Dezastrul din fiecare an de la examenul de bacalaureat. Se încearcă tot felul de experimente pe elevi care, în loc să îmbunătăţească ceva, fac ca învăţământul să fie şi mai instabil. La un moment dat vor ajunge la un punct în care nu le va mai păsa nici măcar elevilor buni, cu potenţial. În alte ţări şi cu alte condiţii ar fi obţinut rezultate incredibile. Ori asta necesită investiţie şi efort, pe când statul r