Orchestra Naţională Rusă va interpreta, sub conducerea lui Mihail Pletnev, lucrări de Serghei Prokofiev, Piotr Ilici Ceaikovski şi Alexandr Glazunov. În concertul lui Prokofiev, solist va fi violonistul Vadim Repin.

Articol scris de Mihai Cojocaru

Serghei Prokofiev. Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră, op. 63 este ultima lucrare a compozitorului, înainte de controversata şi misterioasa sa întoarcere în Rusia sovietică, în 1936. Om modern în sensul folosit şi astăzi, în permanentă mişcare, profitând de progresul tehnologic în acumularea informaţiei şi în traversarea rapidă a continentelor, compozitorul rus exprima în opera sa temperamentul coleric care îl stăpânea şi asmiliarea tuturor influenţelor exterioare, într-un limbaj foarte personal, care îi atrăsese încă de la debut renumele de rebel.

Prokofiev rezuma astfel istoria opus-ului său: „Concertul a fost scris în diverse ţări: tema principală a primei părţi a fost compusă la Paris, tema întâi a părţii secunde – în Voronej, instrumentaţia a fost completată în Baku, iar premiera a avut loc în decembrie 1935, la Madrid“.

Şi în acest opus, trăsăturile inconfundabile ale stilului matur al autorului se manifestă consistent: intensitatea şi originalitatea ritmică, darul melodic, măiestria orchestraţiei, armonia niciodată propriu-zis tonală, dar mereu coerentă în chiar cele mai surprinzătoare transformări. La fel ca şi în primul concert pentru vioară, muzica începe cu o temă simplă, aici de sorginte populară, intonată de vioara solistă, care evoluează abrupt, urmată de o idee secundă, mai lirică şi introvertită. Dialogul permanent cu orchestra solicită constant atenţia ascultătorului.

După acumulările dramatice din prima parte, Andante assai creează o atmosferă net diferită, susţinută de cantabilitatea nostalgică a viorii, dublată la rândul său de un acomp