Nu de ieri de astăzi cinematografia s-a gândit să-şi bată joc de ţărişoara asta. Este salutar că, iată, în sfârşit, cineva ia poziţie…
Să luăm bunăoară, filmul lui Mungiu, “4,3,2…”. Fata, eroina principală, e o curvă. Păi cum? Se culcă (nici nu aflăm cu cine până la sfârşitul filmului), e gata să facă un copil, iar săraca colegă de facultate e obligată să-şi dea şi ea chiloţii jos. Păi despre ce învăţământ vorbim? E clar că ăia la Cannes, sătui de zornăitul de table de pe iahtul lui Videanu, au decis să ne ia la mişto de ne-au dat premiul…
Vreţi un alt exemplu? Vă pot da cu duiumul. Mircea Diaconu. Profesor de liceu în “Filantropica”. I se aprind călcâiele după o puştoaică şi ajunge să joace teatru ieftin că să facă rost de bani să se dea “cool”. Un cadru didactic, da? Noroc cu tac-su că atunci când vede o nedreptate la televizor, ştie să ia poziţie…Cred că cei 100.000 de spectatori care au plătit bilete nu aveau ce face cu timpul lor…
Nu vă ajunge, nu? Păi ce e cu purtarea aia de bordel din “California Dreamin’”? Ce învaţă la şcoală fetele alea dacă la prima garnitură NATO oprită în haltă îşi dau poalele peste cap? Puţină decenţă, pliz…
Discutăm şi despre “Moartea domnului Lăzărescu”? Băi băiatule, tot ce se întâmplă în spitale e rodul pregătirii precare din facultate. Ajunge să moară bietul om cu zile…
O dovadă în plus că nici la “particular” nu e mai bine este “După Dealuri” (clar Mungiu nu mai trebuie să ia vreo finanţare de acum încolo). Dumnezeule, nici în mănăstiri nu mai poţi avea încredere, nici măcar în alea din judeţul Vaslui…
De la Revoluţie încoace toate au luat-o razna. Cum care? Revoluţia din Decembrie, măi dragă, nu aia din Octombrie. Generaţia tânără nu mai are pic de respect. Nici pentru vârstnici, nici pentru primar, nici măcar pentru Omul Politic. În loc să stea pe curul lor, se apu
