Se ştie destul de puţin despre iniţiative şi acţiuni, pentru lupta împotriva alcoolismului, viciu prezent mai ales în satele româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ale unor personalităţi româneşti. Ne referim, în primul rând, la A.D. Xenopol şi la Spiru Haret.

Istoricul ieşean s-a implicat activ în orice acţiune de combatere a alcoolismului. În 14 martie 1897 el este ales preşedinte al Ligii antialcoolice, calitate în care lansează un apel către membrii Ligii şi redactează statutele acesteia. În Introducere, la Carte contra beţiei (culegere întocmită de Gh. Thiron şi Christu Negoescu, Bucureşti, 1900,p. 4), Xenopol scrie: ,,Fugiţi oameni buni, de beţie, ca de ciumă ! […] Mai bine decât un păhăruţ de rachiu dimineaţa, cercaţi să beţi un pahar de lapte cald cu o bucată de pâine să vedeţi ce bine are să vă întărească…”. El recomandă ,,câte un pahar de vin, rod lăsat de Dumnezeu pentru desfătarea noastră, dar rachiul respingeţi-l din toate puterile, căci el este otravă,el este moarte !”. Cartea cuprinde două articole semnate de Ion Găvănescu şi A.C.Cuza, secretar general al Ligii Române, în contra alcoolismului. Restul articolelor semnalează efectele negative ale beţiei, sunt ironizate conduite bahice, se fac prezentări despre alcool ca duşman al omului. Să amintim alte două lucrări apărute în perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: A.C.Cuza, Lupta în contra alcoolismului în România, 1897 şi Miron Cristea, Cuventare contra beţiei, 1902. Spiru Haret, ministru al Instrucţiunii publice în trei guverne, a sprijinit propaganda antialcoolică desfăşurată de revista „Albina", fondată de el în 1897, dar şi campania contra alcoolismului dusă de Liga antialcoolică de la Iaşi. Din poziţia de demnitar, el a solicitat, prin trei documente, corpului didactic din sate, unde alcoolismul luase proporţii alarmante, să intervină