Cred că vă dați seama că din poziția mea umilă de dascăl, cu banii pentru examenul de bacalaureat, din vară, neplătiți – este vorba de 50 de lei – nu m-am apropiat și nici nu am șanse să stau măcar la 1 km de Bianca Drăgușanu. Poate nici nu îmi doresc. Dacă mă gândesc la ea și scriu pe acest subiect este pentru că elevii o visează și vorbesc multe despre .
Nu am crezut în căsătoria între Teo și jucătorul de poker-rugbi. Mi s-a părut o afacere pusă la cale de cei care visează la Holywood pe malurile lacului de la Buftea. Nu cred nici în cea dintre Bianca și Victor Slav. Până la sfârșitul vieții mele nu o să cred vreodată că pot știi ce este în sufletul unei femei, deși îmi dau de multe ori cu părerea. Dar în mintea unui bărbat mai pot intra. Așa că am „călătorit” printre gândurile lui Victor Slav. I-o fi spus un prieten-corporatist, expert în procente, că nu poate merge mult timp cu mușchii la meteo și mai trebuie ceva. Și el a înțeles că Bianca poate fi o oportunitate. De marketing, nu de suflet.
Pe vremea când eram și eu tânăr nu prea îmi plăcea o fată care a avut mulți iubiți, sau care a avut toți iubiții posibili. Bărbații au și ei un orgoliu. Femeile știu să le spună ce vor ei să audă dar li se mai aprinde și lor un bec în cap, câteodată.
Nu pot să știu cum a fost cu Victor. Cred că el s-a pregătit, sau a fost pregătit pentru tot felul de mutări spectaculoase, legate de nuntă. Toate însemnau, în planul inițial, bani pentru că televiziunile nu pot trăi nici din Festivalul “George Enescu” nici din acțiunea de colectare a obiectelor din Primul Război Mondial, inițiată de Biblioteca Academiei.
Totul mergea ca pe roate. Dar în această dimineață citesc în ziarele de profil o “știre-bombă” cum că Nicoleta și Zsolt nu mai pot fi nași pentru că sunt catolici. Întâi m-am gândit că nimeni din anturajul respectiv nu și-a pus proble
