► Proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu” (episodul 15)
Născut la Băniţa.
Crescut la Livezeni- Părinte Octavian, sunteţi decanul de vârstă şi de experienţă al preoţilor ortodocşi din Protopopiatul Petroşani, un binecuvântat preot care mai sunteţi încă prezent în viaţa parohiei din Livezeni, în viaţa Bisericii Ortodoxe Române. Pentru început, vă rugăm să ne spuneţi unde v-aţi născut şi cum a fost copilăria dumneavoastră?
- M-am născut la 15 iunie 1939 în satul Merişor din comuna Băniţa, în casa dascălilor Moise şi Maria Pătraşcu. Când am împlinit doi ani, părinţii mei au fost transferaţi în interes de serviciu la Jieţ-Petrila, unde se găsea o şcoală improvizată într-o casă de colonie. Aşa am ajuns la Jieţ împreună cu părinţii mei, cu toţii locuind într-o altă casă de colonie, alături de şcoală, o casă destinată dascălilor vremurilor de atunci. Din ce ştiu de la părinţii mei, când am ajuns la Jieţ, casa respectivă nu prea era pregătită de a primi în bune condiţii dascăli. Astfel că, după aceea, pe mine m-au lăsat cu bunica şi cu o soră de-a mamei, fie iertate şi odihnite, la Livezeni, într-o casă situată chiar în intersecţia de-acolo, cea care împarte drumurile spre Defileul Jiului şi spre Vulcan-Lupeni-Câmpu lui Neag. Nu pot să uit şi să nu amintesc aici şi de familia Leterna sau de familia Motorga, familii cu oameni deosebiţi, de la care am avut multe de învăţat, oameni pe care am avut plăcerea să-i cunosc încă de mic copil şi să stau aproape de ei.
Amintiri de la Jieţ
- Nu vă era dor de părinţi?
- Ba da şi încă cum! Şi lor de mine. De aceea, împreună cu bunica, nu scăpam o săptămână să nu-i vizităm de câteva ori, sau ei pe noi… Chiar dacă eram foarte mic, ţin minte că de la Livezeni mergeam cu bunica cu trenul până la Petroşani, şi de acolo o luam pe Maleia în sus pe jos - cât rezistam, fireşte -, pentru că apoi
