Deruta domneşte pe toate fronturile. Liderul liberalilor joacă iar rolul celui care se simte pe cai mari şi pare doar derutat de faptul că încă se poate juca şi în opoziţie şi la putere, cândva o să i se înfunde, ştie asta, dar acum e rost de plătit poliţe. Calm, odihnit, cu gesturi papale, Crin şi-a anunţat colegii cum că gata cu dizidenţa liberală în USL, gata cu rebeliunea, disciplină şi iar disciplină, altfel le arată uşa celor care nu ţin cont de noua poruncă.

Trebuie să fie derutant chiar şi pentru o twisted mind ca a lui faptul că ştie că pentru a ajunge preşedinte liberalul Crin are nevoie de oamenii lui Ponta, care sunt oamenii lui Iliescu, şi ştie că niciunul dintre ei nu va pune umărul la visul lui. Până când se va produce ruptura, el se va juca, imaginându-şi că trăgând de timp va recupera din procentele pierdute, măcar atât după tot deranjul.

Premierul e derutat de numărul şi perseverenţa protestatarilor, derutat de implicaţiile unor astfel de mişcări de stradă, de faptul că de când e la butoane nimic nu se potriveşte cu ce visa el. Mama lui a adoptat un maidanez, să îl pună bine cu iubitorii de animale, el nu poate adopta nimic, e mult prea ocupat cu televiziunile, cu strategia complicată de a ieşi basma curată din povestea cu Roşia Montană. Derutat de votul pentru proiectul Roşia Montana dat în calitatea sa de premier, a suferit în calitatea sa de deputat. PSD e derutat de poziţia confortabilă pe care continuă să o aibă în condiţiile în care nu face nimic din ce a promis, dimpotrivă, fac ceea ce făceau ceilalţi şi, culmea, procentele lor nu suferă modificări spectaculoase, nici sus, nici jos.

PDL e derutat de faptul că poate fi, aparent, pe banca de rezervă a guvernării în timp ce trage cu ochiul la liberali sau la pesedişti, calculând în fiecare zi de partea cui e bine să se poziţioneze, de cine să se lege la momentul X. În fiecare zi