In fotbal, italienii au o filozofie simpla care sta la baza rezultatelor imense obtinute atat de echipele de club in era buna, a Seriei A cat si a echipei nationale. Intai se pun bazele fundatiei (apararea) apoi se construieste palatul.
''Cand ne aparam, inseamna ca noi controlam spatiul. Cand atacam inseamna ca noi controlam jocul'' - Arigo Sachi.
E momentul sa vorbim despre turnul palatului. Despre oamenii decisivi din fata portilor adverse, despre armele letale de care a beneficiat istoria fotbalului italian. Sa rezumam istoria si ne focusam pe Christian Vieri si Filippo Inzaghi.
Christian Vieri
In fotbal notiunea de target man a aparut poate odata cu cehul Jan Koller. Christian Vieri, a fost atacantul complet care a reusit sa duca la perfectiune in cariera acest rol pe terenul de fotbal. Analizand Italia 2002 (WC Koreea de Sud - Japonia), strategia lui Giovani Trapattoni pe cat de simplista pe atat de productiva. Un portar invincibil, opt baieti in aparare, Totti undeva plimbandu-se agale la mijlocul terenului. Eterna recuperare, pasa la Totti. Inventie a magicianului si gol. In permanenta marca acelasi personaj. Christian Vieri. Daca nu ar fi fost acel moment numit Korea de Sud poate ar mai fost trecut in contul Federatiei Italiene de fotbal un nou titlu de campioana mondiala.
Asemeni lui Zlatan Ibrahimovic al zilelor noastre, Bobo nu a fost un statornic. Se plictisea sa se schimbe mai mult de un sezon in acelasi vestiar. A debutat in fotbalul la AC Torino dar si-a cladit un nume in fotbalul european in tricoul marei rivale. De la debut pana la afirmare a fost nevoie de patru sezoane si patru echipe schimbate (Pisa, Venezia, Ravenna, Atalanta). In 1996, sansa ii suradea in fata lui Vieri. Marcelo Lippi schimba liniile in atacul batranei doamne si-l oferta pe Bobo. Juventus trecea de la cuplul Ravanelli - Vialli la cuplul Vieri
