La o librărie de pe Bulevardul Saint Michel din Paris, apreciind vînzătoarea – o tînără urîţică, fără prea mari şanse de a se mărita, drept pentru care se va face ecologistă – că am cumpărat prea mult pentru înfăţişarea mea de emigrant, s-a grăbit să fie binevoitoare şi m-a întrebat ce sînt ca naţionalitate.

În pauza rezervată răspunsului meu, distinsa a încercat o variantă:

— Brazilian?!

— Nu! m-am grăbit eu să răspund, ca prostu', sînt român!

— Român! a exclamat juna, într-o tresărire care spunea totul despre ce ştia ea despre români:

Nişte ţigani care au năvălit peste paşnicii parizieni, pentru a le murdări străzile, a-i buzunări şi a-i scuipa dacă nu depun în paharul de carton moneda reclamată agresiv, ca pe un drept.

O altă scenă:

Într-o staţie de metrou, urcă patru tinere bruneţele (uşor de zis că sînt columbiene), cu taşca la şold, aparatul foto într-o mînă şi harta Paristului în cealaltă. O rup între ele pe franţuzeşte. Una e însărcinată.

Ce mai încolo şi încoace, sînt turiste din America Latină care, pe deasupra, o rup pe franţuzeşte!

În realitate sînt rrome, rrome din România, purtătoare ale unei noi formule de buzunărit francezii şi străinii:

O fac pe turistele.

Recent, ministrul de Interne al Franţei, Manuel Valss (amintind prin multe de Nicolas Sarkozy de pe vremea cînd avea aceeași funcție), declara – spre scandalizarea ecologiştilor, un fel de comunişti care aplică lupta de clasă la mătasea broaștei şi la sălciile plîngătoare – că rromii nu se pot integra în Franţa.

Cum nu se pot integra?

Păi, noua formulă de furt din buzunare dovedeşte că se pot integra perfect: junele hoaţe nu purtau fustă, nu vorbeau pe ţigăneşte şi, în plus, miroseau a proaspăt spălat.

Numai că nu munceau; furau!

Am istorisit aceste două întîmplări pentru a explica nebunia care a cuprins în aceste zile polit