„Neînvăţătura este un rău, o ciumă omorâtoare a fericirii omului” spunea în 1837 Ion Heliade Rădulescu în articolul ”Femeile sau cugetul acestei foi”, publicat în revista „Curier de ambe sexe”, cu trimitere către educaţia precară care se făcea femeilor în secolul al 19-lea.
Însă nu despre neînvăţătura de atunci scriu, ci despre cea de acum în condiţiile în care ieri a început un nou an universitar, iar de mai bine de o lună îmi stăruie în minte o declaraţie a lui Crin Antonescu despre feminism de la reuniunea femeilor liberale din 30 august.
"Nu sunt deloc feminist, detest feminismul, pentru că imi pare că riscă să desfigureze femeia. Cred cu conservatoare modestie că Dumnezeu ne-a creat diferiţi cu egala splendoare dumnezeiasca şi ceea ce are mai preţios femeia este tocmai ceea ce face diferenţa în raport cu bărbatul” (http://www.ziare.com/crin-antonescu/presedinte-pnl/antonescu-deseori-regret-ca-nu-sunt-femeie-dar-detest-feminismul-1254421).
Când i-am aflat declaraţia, am scris pe pagina mea de facebook un mesaj care sublinia întocmai ignoranţa preşedintelui PNL şi al Senatului faţă de subiectul în cauză. Organizaţiile feministe au reacţionat atunci pe bună dreptate.
http://www.ziare.com/crin-antonescu/presedinte-pnl/crin-antonescu-pus-la-zid-de-ong-uri-sa-explice-de-ce-detesta-feminismul-1254769
Reflectând însă preţ de mai multe zile, mi-am dat seama că nu este totuşi gestul unui dascăl să hulească ignoranţa cuiva şi am decis, aşadar, să nuanţez cele scrise de mine în urma declaraţiei. Iar, după ziua de ieri care a deschis noul an universitar, remuşcările mele au fost şi mai mari.
La debutul universitar al lui 2013/2014, am hotărât să îi fac un cadou domnului Crin Antonescu: două volume ale Ştefaniei Mihăilescu privind istoria feminismul românesc care acoperă perioada 1838- 1948, publicate la editura Polirom. Aşa poate s
