Vin de la Sebiş, de la meciul de cupă câştigat de UTA Bătrâna Doamnă cu 3-2 în confruntarea cu Naţional II Sebiş. N-am mai fost de mult la stadionul din localitatea unde primar este Gheorghe Feieş. Sebişul are două echipe….la fel de iubite de localnici.

La cea din eşalonul inferior evoluează jucători autohtoni, iar la cea de liga a III-a majoritatea veniţi din alte localităţi. Nu deranjează pe nimeni aceste aspecte. „Problema mare , mai ales pe un asemenea timp, este păstrarea terenului în condiţii de joc, mai ales că se joacă săptămânal pe el”, declara astăzi Gligor Bun, administratorul terenului şi al complexului aflat deasupra tribunei.

Pe teren se lăbărţau trei mici iazuri care se vedeau din tribună, însă mai erau câteva mai mici, ne-au declarat jucătorii arădeni la întoarcere, dar s-a putut juca pe el. Chiar a fost un meci frumos, cu evoluţii interesante de scor şi cu grija afişată de Mihai Petcuţ ca meciul să nu se termine la egalitate, presat fiind de timp deoarece avea antrenament cu echipa „ mare” după această partidă. „Vom merge într-un sat apropiat, nu vrem să stricăm şi mai mult terenul, vineri avem meci important„ declara Petcuţ.

Revenind la complexul „construit şi finisat în perioada Feieş”, jucătorii „importaţi” la Sebiş beneficiază de condiţii excelente. Camere spaţioase, în care locuiesc doi jucători, grupuri sanitare strălucind de curăţenie, trei mese gratuite pe zi, contracte la zi.

„Un primar, indiferent de culoarea politică poate face mult pentru sport în urbea pe care o conduce. Vă pot da exemple: la Chişineu Criş, la Pecica, la Ineu, la Pâncota, la Tauţ. Mai ţineţi minte Daciadele din anii 70-80? Aceste evenimente au fost dar de la Dumnezeu pentru dezvoltarea sportului de masă, aici se descopereau talentele şi odată descoperite nu mai rămânea de făcut decât să fie şlefuite. Şi astăzi există pârghii legale pr