► Proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu” (episodul 16)
Momârlan din tată-n fiu
- Părinte Dimitrie, sunteţi unul dintre preoţii care s-au născut pe aceste meleaguri şi păstoriţi Bisericile Jieţului. V-am ruga, pentru început, să vă prezentaţi.
- M-am născut în Jieţ. Sunt momârlan la origine şi sunt fiu de preot. Tata, preotul Marcu, şi mama, Maria, m-au crescut împreună cu fraţii mei - suntem cinci la număr, dar am mai rămas patru - aici la Jieţ.
La şcoala din Jieţ se făcea carte
- Cum a fost copilăria?
- Am avut aici în Jieţ o copilărie extraordinară, cu lipsuri, dar cu beneficii spirituale minunate. M-am născut în ziua de 26 octombrie 1952, chiar în ziua de Sfântul Dimitrie (Dumitru), de aceea am primit şi numele acestui sfânt. Şcoala am făcut-o la Jieţ. Din fericire, am avut nişte învăţători extraordinari, părinţii preotului Pătraşcu, Moise şi Lala, nişte oameni deosebiţi care au sădit în noi nu numai dragostea pentru carte ci şi dragostea pentru credinţă, Biserică, oameni, natură, practic pentru tot ce a creat bunul Dumnezeu. Fără să greşesc, pot spune că au fost nişte învăţători compleţi, cum rar se mai găsesc astăzi. Era atunci o şcoală adevărată. De altfel, la grădiniţă am avut-o educatoare pe bunica preotului Pătraşcu, o femeie deosebită, longevivă, a plecat dintre noi la aproape 100 de ani. Din clasa a III-a învăţător ne-a fost Ştefan Nataşa şi învăţătoarea Maria Benguş, la fel două cadre didactice foarte bine pregătite. Mai ţin minte că la şcoală l-am avut director şi pe viitorul director de la Şcoala Generală din Petroşani, profesorul Nicolaescu, un om nemaipomenit, profesor de matematică. De altfel, soţia dânsului mi-a fost şi dirigintă la clasele VI-VIII, la fel o bună profesoară de chimie şi un diriginte plăcut, inteligent. Şcoala gimnazială am făcut-o tot la Jieţ, am prins chiar per
