Una dintre cele mai fundamentale lecții de democrație – alegerile libere, neviciate, este ratată, și nu de acum. Ar fi incorect să arătăm cu degetul doar spre episodul referendumului din 2012 sau alegerile din decembrie 2012. Deja celebra declarație a premierului ponta (p de la plagiat) cum că ”sistemul lor a fost mai bun decât al nostru”, unul dintre porumbeii pe care premierul îi scoate pe gură din când în când, este edificatoare. În timp, partidele din România au pus la punct o adevărată rețea a sistemului electoral paralel așa precum mafioții țin contabilitatea dublă a propriilor mașinațiuni prin care spală bani negri.

Cele peste 500 de pagini ale dosarului referendumului care îl are drept eminenţă cenuşie pe Dragnea conţin dimensiunea organizării în piramidă a unui adevărat sistem de sms-uri, de urne portabile purtate prin spitalele patriei cu paturi metalice cu vopseaua pocnită, cu geamuri neizolate, săli de mese unde li se serveşte bolnavilor apă chioară cu câţiva cartofi plutind dezolant. S-au dus direct la căpătâiul lor pentru ca aceştia să pună ştampila acolo unde doresc ei. Nu s-au dat în lături nici de la a-i lua pe oameni pe sus de acasă să-i ducă în secţiile de votare unde să pună ştampila cum vor ei, iar dovada era poza pe telefonul mobil. Morţii au votat de pe lumea cealaltă pentru că acolo o fi mai mult timp liber. Un sistem atât de bine pus la punct de la Herr Dragnea până la ultimul sătean cules din birt şi dus cu arcanul la secţie.

Această maşinărie s-a perfecţionat în timp, funcţionează aproape perfect în mediul rural acolo unde se câştigă alegerile cu autobuze, cu baroni locali, cu şantaj, cu ameninţări, cu promisiuni, saci de cartofi, ulei şi ţuică. Şi este o legătură între maşinărie şi nivelul precar de dezvoltare (subdezvoltare) care este menţinut în mediul rural. În toţi anii aceştia, lipsa unei strategii de dezvoltare durabilă şi