E greu, dacă nu imposibil, să spui că România e condusă de oameni cu scaun la cap, aleşi şi plătiţi să administreze ţara, iar nu să o trasforme într-un circ pe scena căruia să se producă zilnic, într-un spectacol jalnic. Nu cred să mai existe undeva

pe Glob, vreo ţară, fie ea chiar şi un trib abia ieşit din epoca de piatră, unde să se petreacă atâtea şi atâtea episoade penibile şi unde vârful piramidei politice şi statale să fie de un grotesc indescriptibil. Nu cred să mai existe undeva pe Glob vreo ţară care să se scufunde cu atâta inconştienţă în derizoriu comportamental şi în marasm social şi economic, deliberat întreţinut de o mână de panglicari care-şi disimulează astfel propriile prădăciuni.

Ultimele evoluţii, determinate în mare măsură de înverşunarea cu care un preşedinte repudiat de votul naţional toarnă mereu gaz pe foc vin să confirme un parcurs extrem de primejdios. Ţara aproape că nu mai e condusă. Mai zilnic, Băsescu face românilor capul mare, perorând câte o oră - e vina televiziunilor că-i preiau elucubraţiile - la adresa guvernanţilor, îndeosebi a lui Ponta şi Antonescu, în capul cărora varsă ligheane de zoaie şi insulte. Nici cei doi nu îi rămân datori, potopindu-l cu replici din acelaşi dicţionar de insulte, coborând duelul politic în răfuieli de şatră nebună. Răfuieli în care numai cine nu vrea nu vede că sunt agrenate parşiv instituţiile statului, în primul rând sistemul judiciar aflat sub evidentă baghetă prezidenţială şi interpretând partituri aplaudate de clienţi bine plătiţi sau şantajaţi.

Multă lume a tresărit când Vosganian şi Videanu au fost înghesuiţi de DIICOT într-un dosar strivitor: complot şi subminare a economiei naţionale. "Să mai spună careva că procurorii sunt supuşi lui Băsescu!, au răsunat trompeţii din Deal. Poftim, l-au luat şi pe Videanu!". Aiurea! Nu o să ajungă la puşcărie nici Vosganian, ni