Chinurile prin care au trecut evreii sălăjeni în timpul Holocaustului nu s-au rezumat la cele din lagărul de exterminare de la Auschwitz, ci ele au început chiar de aici, de acasă, mai exact din ghetoul de la Cehei, unde au fost strânşi cu toţii înainte de a fi îmbarcaţi în vagoanele de animale şi duşi în Polonia.

Daniel Stejerean, directorul Muzeului Holocaustului din Transilvania de Nord, spune că în urma Procesului de la Cluj din 1945 referitor la tragedia evreilor din Transilvania de Nord, s-a stabilit că acest ghetou era unui dintre cele mai dure din regiune, din cauza cruzimii conducătorului său, un maghiar pe nume Krasnai Vasile. Stejerean spune că, pe lângă torturile fizice la care au fost supuşi, în cele patru săptămâni petrecute în ghetou, evreii erau umiliţi constant. „În una din zile, evreii au fost duşi mlângă gardul ghetoului, pentru a-şi face necesităţile fiziologice, pe un teren desemnat în acest sens. Krasnai a ordonat să li se facă o poză, care apoi a fost pusă, în format mare, în vitrina unui magazin din Şimleu, sub care apărea mesajul „Asta este morala jidovilor în ghetoul Cehei””.

Declinul comunităţii evreieşti din Sălaj

Dacă la recensământul din 1930 în Sălaj trăiau aproximativ 14.000 de evrei, în momentul concentrării lor în ghetoul de la Cehei mai erau doar 8.000. Daniel Stejerean spune că diferenţa este dată de bărbaţii cu vârste cuprinse între 16 şi 60 de ani, care în anii `42 - `43 au fost duşi la muncă forţată pe frontul de est, la graniţa cu Ucraina. Aşa se face că, în 19 martie 1944, când Ungaria devine parte a Germaniei naziste şi când este impusă implementarea "Soluţiei Finale" în toată Ungaria, implicit în Transilvania de Nord (pe vremea aceea teritoriu ungar), în comunitatea evreiască din Sălaj mai trăiau doar femeile, copiii, bătrânii şi bolnavii. În mai 1944, aceştia au fost strânşi în ghetorul de la