Sincer, nu cred că olandezii, deși calificați la CM 2014, se vor preda în fața ungurilor, a căror victorie diseară ar însemna clasarea băieților lui Egervari pe locul 2 în serie. Pe lîngă o valoare net superioară, batavii sînt oameni de onoare și, alt argument, au un interes major să-i bată atît pe unguri, cît și marți, la Istanbul, pe turci. Altminteri, Van Persie et Comp. n-ar prinde urna capilor de serie la stabilirea grupelor turneului din Brazilia.
Și-ar mai fi ceva. Cum două dintre vedetele oranje evoluează în campionatul Semilunei, Sneijder la Galata și Kuyt la Fener, merită presupus că aceștia vor trage din răsputeri ca să-i mențină în cursă pe actualii lor coechipieri. Cu atît mai mult ar pica prost un eșec olandez pe teren propriu, ar fi de nedigerat. Ce se va întîmpla însă marți chiar e dificil de anticipat. Să trecem însă cu bine ziua de vineri și-apoi vom mai vedea. Nu degeaba se zice că meciul cel mai greu e cel care urmează.
Limpede că, în contextul respectiv, stăm la mîna rezultatelor, deci a altora. Dar să admitem că “tricolorii” depind și de ei înșiși. Asta în sensul în care, dacă Estonia va pierde pe linie, cum ar fi logic, iar Turcia va învinge Olanda într-o partidă ce se anunță de 1, x, 2, băieții lui Pițurcă sînt obligați să facă asemenea golaveraj cu Andorra și Estonia încît să-i devanseze pe “ieniceri”, care dețin acum un avans de 6 goluri, ei +7, noi +1. Să calculăm că, bătînd strîns Estonia și Olanda, ei ar urca la +10, de unde concluzia că noi ar trebui să marcăm vineri și marți cel puțin 9 goluri fără să primim vreunul. Recunoscînd că nu-i ușor, să gîndim că nici imposibil nu-i.
Din păcate, istoria nu prea ne servește la capitolul întîlnirilor cu parteneri slabi . Cu excepția unui 7-0 cu Liechtenstein din 1998, “naționala” cu Pițurcă pe bancă mai degrabă s-a chinuit: 2-0 în Luxemburg, 1-0 în Feroe și 1-0 în San Marino.
