Ceva între informaţie şi legendă urbană: se spune că la începuturile cursei spaţiale NASA a cheltuit o mulţime de bani pentru a concepe pixuri cu care astronauţii să poată scrie în spaţiu. Aceasta pentru că un pix obişnuit, cu pastă, nu funcţionează în condiţii de gravitaţie redusă. În cele din urmă, un pix funcţional a apărut, cu costuri de 1,5 milioane de dolari.
Ruşii au avut aceeaşi problemă.
Ei au folosit un creion.
Aici se încheie istorioara, interesantă şi comică, dar neadevărată.
Adevărul este că astronauţii NASA au folosit şi ei creioane, dar acestea s-au dovedit incomode în condiţii de gravitaţie zero (se rupea vârful, erau greu de ascuţit, apăreau praf de grafit şi resturi de lemn care pluteau prin vehicul).
Soluţia a fost oferită de Fisher Pen Company, care lucra, independent, la un instrument de scris pentru condiţii extreme. În 1965 compania a patentat un pix care putea scrie cu vârful în sus, la temperaturi scăzute sau extrem de ridicate, ba chiar şi sub apă. NASA le-a testat şi a cumpărat, cu mai puţin de 1000 de dolari, 400 de astfel de pixuri.
În prezent Space Pen se găseşte de vânzare pe Amazon, cu 32 de dolari.
Ceva între informaţie şi legendă urbană: se spune că la începuturile cursei spaţiale NASA a cheltuit o mulţime de bani pentru a concepe pixuri cu care astronauţii să poată scrie în spaţiu. Aceasta pentru că un pix obişnuit, cu pastă, nu funcţionează în condiţii de gravitaţie redusă. În cele din urmă, un pix funcţional a apărut, cu costuri de 1,5 milioane de dolari.
Ruşii au avut aceeaşi problemă.
Ei au folosit un creion.
Aici se încheie istorioara, interesantă şi comică, dar neadevărată.
Adevărul este că astronauţii NASA au folosit şi ei creioane, dar acestea s-au dovedit incomode în condiţii de gravitaţie zero (se rupea vârful, erau greu de ascuţit, a
