Aud din ce în ce mai des că Victor Ponta nu vrea să candideze la preşedinţie. Nu vrea nici în ruptul capului. Are în minte exemplul lui Adrian Năstase, se consideră prea tânăr, iubeşte mai mult funcţia de prim-ministru, îi este teamă de un eşec.
Fiecare în parte şi toate aceste motive luate la un loc par să fundamenteze decizia lui Victor Ponta de a nu candida la finalul anului 2014. Pe de altă parte, PSD nu va lăsa ca această poziţie să fie ocupată de Crin Antonescu, liderul liberalilor, dintr-o raţiune extrem de simplă: nu au încredere în capacitatea lui Crin Antonescu de a accepta să fie un preşedinte al României subordonat intereselor PSD. Pentru că indiferent ce s-ar spune, în România funcţia de preşedinte contează enorm. Poţi încerca în calitate de prim-ministru să-l ignori instituţional, aşa cum a procedat Călin Popescu-Tăriceanu, sau să încerci să-l ataci zilnic, aşa cum a încercat Victor Ponta, dar aceasta este o bătălie care lasă urme adânci şi nu are un învingător, ci numai învinşi.
Experienţa PSD cu Traian Băsescu este una extrem de traumatizantă, iar modul în care Preşedintele a apărat independenţa DNA şi a sprijinit instituţiile până au devenit capabile să exercite un control eficient asupra politicului, nu prea-i lasă posibilităţi de alegere. Adrian Năstase, Corneliu Iacubov, Miron Mitrea, Cătălin Voicu, Costică Nicolescu, Liviu Dragnea, şi alţi câţiva zeci de colegi de partid sunt fundamentele unei stări de spirit care domneşte în interiorul partidului de guvernământ: PSD va avea un candidat propriu! Altul decât Crin Antonescu…
Mai există încă un motiv pentru care PSD nu va lăsa ca lucrurile să curgă potrivit protocolului USL până la finele anului 2014. Strategii partidului şi oamenii politici cu experienţă din PSD ştiu că Puterea nu-i veşnică! Vin europarlamentarele în mai anul viitor, unde PSD poate spera la un scor de 37-40 la sută,
