De dimineaţă m-a sunat directorul de comunicare al RMGC, Cătălin Hosu, să mă întrebe de unde am informaţiile legate de blocarea unor proiecte de exploatare a aurului în Noua Zeelandă, la care am făcut referire în emisiunea „Între bine şi rău”, de săptămâna trecută, de la TVR 1. I-am trimis link-urile din presa de la Antipozi, şi m-am gândit să reiau această poveste (despre care am mai scris în 2010) pentru că are o dublă semnificaţie: pe de o parte, dovedeşte cât de „model” (sau, mai exact, în ce sens este un „model”) Mina Martha (Waihi, Noua Zeelandă), pe care RMGC o promovează, iar pe de altă parte reprezintă un model (de această dată fără ghilimele) pentru modul în care politicienii ţin cont de voinţa oamenilor atunci când este exprimată în stradă.

Rezultatele studiului de impact social al Minei Martha, realizat de cercetători de la Universitatea Queensland (Australia) chiar pentru proprietarul exploatării, Newmont, le-am mai prezentat (aici). În rezumat, studiul relevă populație mult îmbătrânită în comparație cu media din regiune, cu tendințe de a părăsi localitatea în momentul închiderii exploatării, cu un număr dublu de probleme de sănătate mentală, invalizi și asistați sociali față de localități similare din regiune, cu venituri sub media din regiune, cu o educație sub media din regiune și cu probleme legate de violența în familie și consumul de alcool și droguri.

Aici puteţi citi şi mărturia unei locuitoare în Waihi, a cărei relatare nu prea are nimic în comun cu sloganurile publicitare ale companiei. Sărăcie, nu bogăţie, şomaj, nu locuri de muncă, o teamă zilnică de a nu te trezi cu casa pr[buşindu-se într-o groapă generată de exploatările miniere (foto), un zgomot perpetuu, un praf care blochează orice iniţiativă de dezvoltare a agriculturii în zonă, manipulări şi o lungă listă de promisiuni încălcate. „Mineritul este ca muşcătura unui vampir