România este o țară confuză. Când Silviu Brucan, arogant și zeflemitor, lăfăindu-se într-un fotoliu, ne râdea în față și spunea că ”pentru a deprinde democrația, românii mai au nevoie de 20 de ani” a știut că de fapt nimic nu se schimbase în Decembrie 1989 și nici în următorii ani nu se va schimba.

Pentru unul care purta în spate o istorie roșie, însângerată, ca a lui, cel care în calitate de secretar general de redacție la ziarul ”Scânteia” cerea condamnarea la moarte, în septembrie 1944, a lui Maniu, Coposu, Brătianu și alții, personaje ca și Crin Antonescu sau Andrei Gerea, în anii 90, pe atunci niște ”aviatori” politici cu caș la gură, îi smulgeau vulpoiului de Brucan cel mult zâmbete de îngăduință. Vulpoi comunist Brucan știa că unui Coposu care supraviețuise regimului comunist (și altora ca el) îi va fi greu să producă declicul, ruptura de trecut în mințile românilor, darămite în viața de zi cu zi, în comportamentul social/politic.

Probabil că adunătura de tineri de atunci care amușinau puterea era ușor de citit pentru Brucan. Le vedea în ochi tremurul, nerăbdarea, frivolitatea, superficialitatea, dorința de căpătuială, și ce simplu o fi fost pentru Iliescu, Brucan and Co să ducă mai departe sistemul folosindu-se de găunoșenia acelora care și astăzi ocupă fotolii pe degeaba în Parlamentul României făcând politică de gașcă.

Și Gerea și Antonescu sunt de atunci în politică, iar faptul că astăzi politica e o zonă rău famată iar România se zbate să supraviețuiască sunt dovezi clare că cei doi, și alții ca ei, poartă vina eșecului. Din păcate, toate acumulările de evenimente, crize politice/sociale/economice, schimbări instituționale, integrări și aderări nu au desăvârșit ruptura de trecut și asta pentru că printre inocenți/cinici/pragmatici/ignoranți/indiferenți/visători s-au infiltrat trădătorii și impostorii.

E doar un detaliu, dar trebuie să