Au fost mai demult finlandezii care au ridicat semne de întrebare privind intrarea României în Schengen. Apoi olandezii, fapt care a dus la un răspuns mai ferm din partea României, răspuns tradus în practică prin blocarea unor camioane cu lalele în nişte puncte de trecere a frontierei.

Toţi au zis atunci că în spatele celor două state ar sta nemţii care preferă să acţioneze prin itermediari. Apoi, francezii ne-au făcut-o lată, iar acum nemţii au ieşit la lumină spunând un „nu” direct, scurt şi concis.

Intrarea româniei în Schengen a fost legată de tot ceea ce se putea lega, MCV, romi, mai puţin de termenii reali care ar fi fost de luat în calcul şi anume securizarea frontierelor României care ar fi devenit frontiere externe al Unienii Europene.

Ne plângem pe toate drumurile că ceea ce se întâmplă cu România în dosarul Schengen este incorect. Sigur, este. Romii nu au nicio legătură cu intrarea în spaţiul zona Schengen. Taberele ilegale şi cerşetorii care exasperează cetăţeanul occidental au apărut şi continuă să existe fără ca România să fi intrat în Schengen.

Francezii au încercat şi până acum să-i trimită înapoi în România, au oferit la un moment dat şi o sumă de bani, plus un stoc de capete de vită, oi şi capre, astfel încât romul returnat pe plaiurile natale să înceapă o viaţă de mic fermier cu perspective europene. Experimentul a eşuat din motive culturale. Capra galică nu s-a acomodat în arealul carpatin, drept pentru care a fost tăiată şi consumată ca atare. Rămaşi, atât fără animale, cât şi fără entuziasm faţă de zootehnie, micii fermieri au fost nevoiţi să se întoarcă la vechile ocupaţii din Franţa, spre stupefacţia autorităţilor de la Paris care îşi făcuseră o altă imagine despre conversia acestor oameni în agricultori de succes.

În urma acestei experienţe, Franţa a decis să încerce în continuare expulzările, dar fără adaos de a