Miercuri după-amiază, citind pe un site de ştiri vestea că preşedintele Senatului, Crin Antonescu, n-a fost invitat la depunerea Jurămîntului de către noul ministru al Transporturilor, liberalul Adrian Gerea, mi-am zis că e un fonfleu (aşa-i ziceam eu, cînd conduceam Evenimentul zilei, gogoașei de presă.

Cum adică?

Administraţia prezidenţială a invitat doar pe preşedintele Camerei Deputaţilor, iar pe preşedintele Senatului nu?

Aşa ceva se exclude într-o ţară minim civilizată.

Nu se poate – mi-am zis – ştirea a fost plasată de Crin Antonescu pentru a mai smulge o bucată de vot din ipostaza de nedreptăţit de către Cotroceni.

Nu trece mult, şi chiar pe site-ul B1 TV dau peste declaraţia prin care Crin Antonescu confirmă că n-a primit nici o invitaţie.

Abia acum sunt convins că preşedintele Senatului n-a primit invitaţia de a participa la depunerea Jurămîntului.

Continuînd să nu cred că Traian Băsescu a fost în stare de o asemenea bădărănie, mi-am zis că, poate, invitaţia s-a rătăcit pe undeva, pe drum, sau că funcţionarii de la Protocol au fost tulburaţi de toamna de afară, prin excelenţă dătătoare de melancolii.

Impulsului dintîi – de a comenta, pentru numărul de joi al ziarului Evenimentul zilei, incredibila întîmplare – i-a luat locul prudenţa de gazetar.

Scriam, trimiteam materialul şi mă pomeneam după cu o explicaţie din partea Administraţiei Prezidenţiale, care făcea ridicolă indignarea mea, ca un pumn dat în gol cu straşnic avînt!

Şi am început să aştept.

Am aşteptat zadarnic.

Dinspre Administraţia prezidenţială n-a venit nici o explicaţie oficială.

În absenţa acesteia, cum se întîmplă în România lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, au înflorit presupunerile şi, din presupuneri, au încolţit părerile.

Presupunerea numărul unu a fost cea că Traian Băsescu a răspuns astf