O cunoscută învăţătură de viaţă avertizează că nimic nu-i mai periculos decît să-i spui unui îndrăgostit lulea că persoana visurilor sale are un defect sau o slăbiciune. Şi dacă respectivei îi put subţiorile, amorezatul va fi convins că, dimpotrivă, îi emană parfum de floarea nopţii şi, prin urmare, tot te va urî din adîncuri pentru adevărul spus.

Ceva asemănător mi s-a întîmplat şi mie cu cititorii Evenimentului zilei, mulţi dintre ei înamoraţi pînă peste cap de Traian Băsescu.

M-a pus dracu’ să le spun că Bărbatul visurilor lor are şi imperfecţiuni, de aşa ceva suferind pînă şi Napoleon, mic de statură din cîte se ştie, şi care şi-a lăsat consoarta, Josefina, pentru alta, mai de neam, asemenea unui ghiorţan postdecembrist, care-şi părăseşte nevasta de-o viaţă pentru o muieruşcă pasageră.

Rare au fost postările la articolul critic despre coborîrea Preşedinţiei de către Traian Băsescu la nivelul băltoacei în care se bălăcesc, plini de satisfacţie şi grăsime, godacii, care să accepte două iposteze, lesnicioase celui care nu iubeşte, ci gîndeşte:

1) Că Traian Băsescu traversează o perioadă nefastă, avîndu-şi rădăcina în constatarea (dramatică pentru un om ca el) că maşinăria Puterii de pînă acum nu-l mai ascultă, ocupată cum e cu identificarea şi slujirea celui care-i va lua locul la Cotroceni.

2) Că eu, Ion Cristoiu, pot avea şi princiii tari în judecarea oamenilor politici şi a oamenilor din jur, principii care explică deja faimoasele suceli din destinul meu postdecembrist:

– Criticarea lui Emil Constantinescu la o lună după preluarea Preşedinţiei, deoarece amintea, prin măsuri deja luate, de Ion Iliescu.

– Adversitatea faţă de Traian Băsescu al primilor ani de mandat, cînd prestaţia publică a domniei sale cădea alături cu măreţia funcţiei de preşedinte al Republicii.

Părăsirea Trustului Inta