A fost odată ca niciodată o ţară ciudată. Şi acolo trăiau în bună vrajbă o fată căreia Bunicuţa îi făcuse cadou o Scufiţă roşie care, împreună cu prietena ei, Frumoasa din pădurea adormită (care se visa preşedinte) duşmăneau o prinţesă anorexică numită Alba ca Zăpada, aceasta din urmă avându-l prieten pe vicleanul Lup (de mare).
Ca să treacă puntea, Scufiţa roşie se făcuse soră cu lupul. Însă cum spune o veche zicală soră, soră, dar brânza-i pe bani, Scufiţa diletantă în guvernare era mereu taxată de Lup, spre disperarea Frumoasei adormite care-şi vedea visul de mărire distrus încet, dar sigur.
Iar Cocoşul ce ţinea mândru în cioc, înainte de criză, punguţa cu doi bani, disperat că aceştia nu mai ajung pentru învăţământ, pensii, sănătate şi salarii s-a suit pe gard să cânte către Scufiţa roşie şi Frumoasa adormită : Cucurigu, boieri mari, la buget nu mai sunt bani!!!
Ca să salveze aparenţele şi să se salveze pe sine, Scufiţa a încercat să privatizeze acareturile păguboase şi să scoată chiar ceva bani din concesionarea minei celor 7 pitici. Fără succes însă deoarece fără pricepere nu obţii rezutate. Colac peste pupăză, piticii nu au vrut să renunţe la ce-i al lor, ieşind să protesteze în poieniţa din numita Piaţa Universităţii, dar şi în alte poieniţe de prin toată ţara. Cum un necaz nu vine niciodată singur, Crăiasa Zăpezii a anunţat că-şi va stabili reşedinta de iarnă în ţară, fapt ce-i va aduce la exasperare pe mulţii locuitori disperaţi că nu-şi vor mai putea plăti întreţinerea. Iar necazurile Scufiţei par a nu se opri aici. Cum românul e frate cu Codru(ţa) s-ar putea ca mulţi dregători ai Scufiţei şi Frumoasei adormite, care s-au dedulcit la mierea guvernării, să ajungă mulţi ani în spatele fagurilor de oţel. Şi nici Motanul încălţat nu se simte prea bine. Iar Croitoraşului cel viteaz i s-a spart Oglinda(TV) şi partidul dar, oricum, se ştie din pove
