Deși sunt brașovean, trebuie să vă mărturisesc faptul că până acum nu știam o groază de lucruri despre urbea preferată a bucureștenilor care blochează weekend de weekend DN1. Uitați, spre exemplu, am aflat că pe la 1500 curelarii brașoveni făceau tunning de cai pentru a-i băga în faliment pe cei sibieni. Ori că, în vremea lui Mihai Viteazul, același Brașov avea niște proprietăți curative incredibile: te puteai ascunde de turci în spatele zidurilor cetății. Aceste povești, dar și multe altele, pot fi citite pe site-ul www.printransilvania.ro. Despre întregul proiect puteți citi însă mai jos un interviu cu Andrei Crivăț, omul care, din bucureștean, a ajuns călător prin Transilvania.
Andrei, îmi place foarte mult proiectul tău, și asta nu doar pentru că mi-s ardelean. Spune-ne, te rog, cum ai ajuns la ideea de a construi un asemenea site? A început cumva totul cu o pălincă de Maramu’ și o varză a la Cluj? Amu, pălinca precis era pe-acolo, da’ nu mai știu dacă varză o fost sau oarece slană cu ceapă… glumesc.
A început din curiozitate, de fapt. Eu nu-s ardelean din naștere, am devenit între timp doar, după ce m-am mutat de la București la Cluj-Napoca, într-o demență de moment pe care încă n-am regretat-o nici o secundă până astăzi. După ce am cunoscut bine de tot orașul, mi-am dorit să cunosc județul. Asta a fost faza incipientă a ideii mele – s-o iau din sat în sat prin tot județul. Și din idee în idee și din ștampăl de pălincă în ștampăl de pălincă, mi-am zis că mai bine o iau din sat în sat prin toată Transilvania. Și mi-am dat seama, când mă gândeam la ideea asta, că există un uriaș patrimoniu istoric, cultural, în Transilvania, pe care lumea nu-l cunoaște. Sigur, toți știm centrele orașelor mari, Biserica Neagră, casele cu ochi din Sibiu, statuia lui Matia din Cluj și tot ce se vede din drumurile naționale. Dar mai puțin știu mica biserică de lemn din
