Normal că nu sub pământ, asta cred că v-aţi dat seama imediat. Că doar nu se fac filmări pentru vreun film de groază. Freamătul îl degajă atât vulcănenii veniţi să cureţe mormintele rudelor plecate din această lume, cât, mai ales, persoanele care primesc ajutor social de la primărie aduse anume aici pentru curăţenie.

Acţiunea de curăţire

a cimitirului a început în urmă cu aproape două săptămâni. Mai întâi şi-au făcut apariţia drujbarii, care au pus la pământ stufărişul de lăstăriş, înalt cât omul, care pusese stăpânire pe toate mormintele şi pe căile de acces la ele. Lucrarea asta le-a luat ceva timp băieţilor, fiindcă au fost nevoiţi să sară gărduleţe şi să fie atenţi ca nu cumva să taie şi florile de pe locurile de veci. Acum, dar de data asta mânuind motocositoare, flăcăii, aşa cum i-am zărit ieri, rad iarba din rigolă şi de pe lângă gardul cimitirului.

Operaţiunea

care se derulează în interior este coordonată cu cap. Cu cel al domnului Marin, musai să precizez, cel care dă ordine stricte despre ce şi cum trebuie făcut. Aşa am aflat că munca a început de la poarta mare de sus a cimitirului. Mai întâi oamenii au fost băgaţi să cureţe partea estică, aceea dinspre Valea Morii. S-a lucrat cu spor, dovadă fiind grămezile de gunoi care aşteptau să fie încărcate în camionul prezent şi el la faţa locului. Dar şi peisajul cu morminte pe care, acum, poţi să-l admiri fără ca privirea să-ţi fie obturată de jungla de lăstăriş. Mai era de lucru doar foarte puţin până jos, aşa că este posibil ca, azi sau mâine, să se întâmple ceea ce mi-a spus o doamnă pe care, am observat, celelalte femei o ascultau cu sfinţenie: va începe curăţenia pe partea dinspre drumul spre cabană.

La activitatea de

curăţenie din cimitirul Vulcanului sunt angrenate cam cincizeci de persoane care primesc lunar ajutor social. Ieri, când am a