La ceas de seară, Vasile Blaga a participat la alegerile de la PDL Sector 3, acolo unde Sulfina Barbu (cea care a obţinut 8% la alegerile locale din 2012 şi nu a reuşit să intre în Parlament în decembrie) a fost aleasă preşedinte. Cu această ocazie, întâistătătorul democrat-liberalilor şi-a reenunţat viziunea strategică de separare a partidului de Traian Băsescu.

„Aveţi mare încredere în PDL, nu o să facem decât ce decidem noi aici. Vremea în care deciziile se făceau printr-un telefon a trecut de un an”, a declarat ieri ritos Vasile Blaga. Aplauze furtunoase din partea lui Cătălin Predoiu...

Tradusă, declaraţia şefului democrat-liberalilor ar suna cam aşa: „Vremea în care Băsescu conducea PDL s-a dus. Ne vom descurca singuri”.

Afirmaţia este însă cel puţin ciudată. Nu ne aşteptăm de la Vasile Blaga să fi citit cartea lui Raoul Girardet „Mituri şi mitologii politice” pentru a vedea că Mitul Vârstei de Aur este unul dintre principiile fundamentale pentru orice tip de construcţie politică, dar ne-am fi aşteptat la puţin bun-simţ intelectual. Asta ar fi însemnat să nu critice perioada cea mai de succes a PDL.

Când partidul era condus de cel de la capătul firului, democrat-liberalii deţineau cele mai importante patru funcţii în stat: Preşedintele, Premierul, preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Tot atunci, PDL era la guvernare, se bătea de la egal la egal cu PSD pentru întâietate pe scena politică şi nu-şi anunţa ca obiectiv major „locul doi la alegerile următoare” şi un scor electoral care să înceapă cu „2”. Pentru un asemenea rezultat, 23% la localele din iunie 2012, „pe vremea telefoanelor”, Emil Boc, fost Premier al României şi proaspăt ales primar al celui mai important oraş după Bucureşti din ţară, şi-a dat demisia, şi-a făcut mea culpa şi i-a lăsat pe alţii presupuşi mai buni. Acum, acel 23% e o ţintă la care portocaliii doar jindu