În capela Scrovegni din Padova, Giotto înfăţişează alegoria celor şapte virtuţi fundamentale. Cea de-a doua virtute, după prudenţă, este forţa. Dar nu cred că e neapărat vorba despre forţa fizică, ci mai ales, în viziunea pictorului italian, remarcabilă e forţa morală.

În ultimul roman al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, Mario Vargas Llosa – Eroul discret, Editura Alfaguara, 2013 –, această forţă morală este tema centrală a cărţii, firul călăuzitor în labirintul ei narativ. Cum ne-a obişnuit în unele romane ale sale, don Mario desfăşoară acţiunea romanului în două planuri, care, într-un tîrziu, se contopesc. Astfel, într-un plan avem odiseea unui mic afacerist din Piura, Felícito Yanaqué, patronul firmei de transporturi Narihualá, un self-made man, abandonat de mamă, crescut de un tată sărac, aproape analfabet, dar care i-a insuflat ambiţia şi mai ales un crez moral, de la care Felícito nu va abdica nici măcar cu preţul vieţii: „Fiule să nu te laşi niciodată călcat în picioare“. Ei bine, cu această unică moştenire – morală – din partea părintelui său, Felícito s-a descurcat binişor în viaţă; s-a căsătorit, deşi nu din dragoste, are doi copii, dar mai ales a pus pe picioare o firmă care i-a asigurat un trai decent. Are puţini prieteni, fiind un om retras şi destul de ocupat, şi puţine plăceri: ascultă zilnic cîntecele Cecilei Barraza şi e tot mai înamorat de singura femeie pe care a iubit-o în viaţă, frumoasa Mabel. Toate bune pînă cînd, într-o bună zi, primeşte o scrisoare anonimă, avînd în loc de semnătură desenat un păianjen, din partea unor şantajişti care-i cer o taxă lunară de protecţie, altminteri va regreta amarnic. Consecvent principiilor sale, Felícito nu cedează nici deastă dată, nefiind înfricoşat de ameninţări, şi apelează la poliţie, cu toate că şicanele nu se opresc aici: i se incendiază biroul, firma începe să aibă pierde